Nu te intampina nimeni la intrare. Sau, din contra, exista un personaj costumat in... orice, de la urs la morcov, care te invita (a se citi trage de mana) pana in restaurant.
Restaurantul se prezinta ca fiind cu specific „international“ (are si sushi, dar si sarmale). Sau ofera un „meniu turistic“.
La o ora la care toata lumea ar trebui sa fie la masa (pranz sau cina), acest restaurnat este aproape gol.
Este un restaurant mare, cu zeci de locuri (nu unul mic, de familie), dar nu accepta carduri de credit.
Podeaua pare nematurata si incaperea este neaerisita.
Odata ce te-ai asezat, dureaza o vesnicie pana cineva iti aduce meniul.
Pe meniu apar pozele cu mancare, iar foile sunt trase in plastic sau capsate. Sau, si mai mult, au unele preturi sterse cu carioca si completate alaturi, pe foaie, de mana.
Meniul are foarte multe pagini (in mod normal, pentru a oferi feluri de mancare gatite bine, un meniu trebuie sa includa doar cateva optiuni la fiecare categorie).
Intrebi de trei feluri de mancare diferite si ti se spune ca tocmai s-au terminat.
Citeşte mai multe aici.