Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Artemie; Sf. Cuv. Gherasim din Chefalonia
Greco-catolice
Sf. m. Artemie
Romano-catolice
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, călug.
Sfântul Mare Mucenic Artemie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 20 octombrie.
Sfântul Artemie a fost comandant în armata Sfântului Mare Împărat Constantin (306-337) şi martor la toate înfăptuirile acestuia. A văzut pe cer semnul Crucii şi a participat la lupta de la Podul Vulturului (312), împotriva lui Maxenţiu.
Pentru mărturisirea credinţei în Hristos, Sfântul Artemie a suferit moarte martirică în vremea împăratului Iulian Paravatul (Apostatul) (361-363). În timpul cât a condus Imperiul Roman, Iulian Apostatul a încercat să readucă şi să impună cu forţa păgânismul.
"Acest spurcat împărat a ridicat iarăşi marea păgânătate elinească, care căzuse în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, iar pe creştini îi chinuia foarte rău, prigonind mult Biserica lui Hristos, chinuind şi ucigând pe credincioşi, jefuindu-le averile şi hulind cu cuvintele şi cu scrisorile sale numele lui Iisus Hristos" (Vieţile Sfinţilor).
După moartea Sfântului Constantin (337), la ordinul împăratului Constanţiu, în anul 356, Sfântul Artemie a aflat şi a adus la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei, ulterior fiind numit guvernator al Egiptului.
Când împăratul Iulian Apostatul a dezlănţuit prigonirea creştinilor din Antiohia, guvernatorul Artemie l-a mustrat pe acesta că s-a lepădat de Hristos. Drept urmare a fost torturat pentru îndrăzneala sa.
Sfântul Artemie, aflat în chinuri şi suferinţe mari, în faţa împăratului Iulian, care îi cerea să renunţe la Hristos, a mărturisit că în timpul bătăliei dusă de Constantin cel Mare împotriva lui Maxenţiu: "(...) într-o zi de amiază s-a arătat pe cer o cruce, strălucind mai mult decât razele soarelui şi o scrisoare cu stele în limba latină, care îi făgăduia lui biruinţa întru acel semn. Crucea aceea care se arătase pe cer am văzut-o noi toţi şi scrisoarea aceea am citit-o şi sunt până şi acum în oaste mulţi din ostaşii tăi bătrâni care ţin bine minte despre aceasta, spre care cu ochi luminaţi au privit" (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului. Trupul său a fost cerut de la judecători de o femeie, pe nume Arista, diaconiţă a bisericii Antiohiei.
"Aceasta, ungându-l cu arome de mare preţ, l-a pus într-o raclă şi l-a trimis la Constantinopol, unde l-a îngropat cu cinste. Multe şi negrăite minuni se făceau la moaştele lui şi mulţi neputincioşi se vindecau, vindecări pe care şi acum le dă Sfântul Artemie tuturor celor ce cu credinţă aleargă la dânsul" (Vieţile Sfinţilor).