Ortodoxe
Învierea Domnului (Sfintele Paşti)
Greco-catolice
Duminica Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Sfintele Paşti). Sf. m. Agapia, Irina şi Hionia
Romano-catolice
Duminica a 2-a a Paştelui
Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre
Învierea Domnului - Sfintele Paşti, sărbătoarea sărbătorilor, este cel mai mare praznic al Bisericii lui Hristos.
"S-a ridicat Hristos, primul dintre cei înviaţi. Nu pentru Sine a gustat moarte şi a înviat Hristos, Fiul Dumnezeului veşnic viu ci, ca să biruie moartea în El Însuşi, iar nouă, oamenilor, să ne deschidă porţile vieţii veşnice. El a primit moartea şi îngroparea şi, înviind din morţi, a devenit biruitorul morţii", spune Sfântul Ioan Maximovici.
Primele arătări ale Mântuitorului după Înviere au fost făcute femeilor mironosiţe (purtătoare de mir).
"După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă". (Matei 28, 5-7)
Apoi S-a arătat Domnul la doi din ucenicii Săi, Luca şi Cleopa, care mergeau spre Emaus. (Luca 24, 18)
Seara, în ziua Sfintelor Paşti, S-a arătat celor unsprezece, care erau adunaţi împreună de frica iudeilor şi i-a liniştit, zicându-le: 'Pace vouă'!.
Iar ei înfricoşânu-se, le-a zis Hristos: "De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi". (Luca 24, 36-45).
Cu Învierea Lui Hristos pentru omenire începe o nouă eră, pentru prima dată puterea lui Dumnezeu se arată învingătoare asupra morţii.
Moartea este învinsă definitiv, o nouă viaţă apare în lume, nu prin reîncarnare sau readucerea la viaţă a unui mort, ci prin trecerea Lui Hristos la o altă existenţă. ("Dicţionar de Teologie Ortodoxă", pr. prof. dr. Ion Bria).
Iar Învierea Domnului este şi învierea noastră, spune părintele Cleopa, este sfârşitul şi cununa Evangheliei lui Hristos. Dacă Hristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credinţa noastră, nădejdea şi viaţa noastră, căci fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite.
