Totul a inceput cu multi ani in urma, cu o excursie pe care americanul Jay Shafer a efectuat-o in Tokyo, unde a locuit timp de cateva zile intr-o camera a carei baie nu a avea mai mult de 1,4 metri patrati.
Adolescentul de atunci a ramas uimit de ingeniozitatea cu care japonezii au reusit sa integreze intr-un spatiu incredibil de mic o cabina de dus, un lavoar si un wc.
In acel moment a inteles ca nu-si va dori niciodata o casa mare, asa cum era cea construita de parintii lui, considerand ca locuintele mari nu sunt decat o risipa inutila de resurse si bani, iar viata inseamna mai mult de atat. In anul 1999, americanul s-a mutat intr-o casuta de doar 9 metri patrati, fiind constient ca atunci cand se va casatori si va avea un copil va trebui sa-si extinda locuinta.
Ceea ce a si facut, atunci cand a venit momentul, construind in imediata apropiere a casutei de burlac o “ditamai casa” cu suprafata de 46 metri patrati.
Amuzat, Jay spune ca doua treimi din casa de 46 de metri patrati sunt ocupate de fiul sau si lucrurile acestuia, in timp ce pe suprafata ramasa a pus stapanire sotia lui, el declarandu-se multumit cu spatiul oferit de locuinta din anii de burlacie.
Jay Shafer sustine ca traiul in case minuscule l-a invatat sa aleaga si sa se inconjoare numai de lucruri absolut necesare si utile, demonstrand ca fericirea oamenilor nu depinde de dimensiunea casei in care locuiesc si de bunurile materiale. Secretul este...
Articol integral pe casadex.ro.