Un studiu din 1949 pare să sugereze că este mai probabil să ai această abilitate dacă unul dintre părinți o poate face, potrivit Livescience.
Studiul, care a evaluat abilitățile de mișcare a urechilor a 174 de persoane, a constatat că aproape trei din patru (74%) oameni care își puteau mișca urechile aveau un părinte care poseda aceeași abilitate.
Totuși, unii savanți sunt de părere că prin antrenament am putea ajunge la unele rezultate, mai mult sau mai puțin vizibile. Teoria este că am avut această capacitate, ca dotare ancestrală pentru vânătoare, dar ni s-a atrofiat odată cu schimbarea modului de viață.
„Pentru strămoșii noștri care erau în viață cu milioane de ani în urmă, mișcările urechilor au fost asociate cu reglarea unui sistem radar acustic, care i-a ajutat să localizeze amenințările”, consideră neurologul german Daniel J.Strauss.
De altfel experimentele sale de laborator au pornit chiar de la această idee: cum reacționează, fiziologic, urechea externă la diverși stimuli auditivi.
„Pentru cercetarea noastră, activările musculare involuntare sunt extrem de interesante, deoarece sunt cuplate cu sistemul nostru de alertatre ancenstral”.
Conform rezultatelor cercetărilor lui Strauss, toți avem capacitatea de a ne mișca urechile, în funcție de sunet, dar de cele mai multe ori aceste mișcări sunt imperceptibile.
De ce unii oameni își pot mișca urechile în mod vizibil?
În astfel de situații, chiar vorbim de oameni dotați special, „care au trăsături ce le permit să-și miște urechile mai ușor decât alții”. „Mușchii mai puternici din jurul urechii ajută cu siguranță”, a remarcat Strauss.
