Joggingul dăunează grav sănătăţii? Noi descoperiri ale oamenilor de ştiinţă

Joggingul a început să fie practicat pe scară largă abia la jumătatea secolului trecut, fiind iniţial o activitate specifică doar sportivilor de performanţă. Conceptul de alergare uşoară practicată pentru întreţinerea sănătăţii a fost introdus de Arthur Lydiard, în Noua Zeelandă, care a înfiinţat un club, ai cărui membri se întâlneau o dată pe săptămână pentru "a socializa şi a-şi îmbunătăţi condiţia fizică".

Bill Bowerman, celebrul antrenor american de atletism şi co-fondatorul companiei de echipament sportiv Nike, l-a vizitat pe Lydiard în Noua Zeelandă, înainte de un concurs între elevii celor doi, şi a fost impresionat de clubul alergătorilor. "Parcul roia de oameni. Am crezut că am nimerit în mijlocul unui cross", povestea Bowerman, care a alergat cot la cot cu amatorii din Auckland Joggers Club şi a fost uimit de condiţia fizică a acestora.

Bill Bowerman a adoptat stilul de viaţă propus de Lydiard şi a făcut tot posibilul pentru a populariza joggingul, pe care îl vedea ca pe o soluţie pentru prelungirea speranţei de viaţă şi pentru menţinerea sănătăţii, şi în Statele Unite. Arthur Lidyard a decedat la vârsta 87 de ani, iar Bill Bowerman la 88, şi metoda promovată de ei a devenit exerciţiul preferat pentru întreţinerea sănătăţii, în întreaga lume.

Cercetătorii spun că joggingul încetineşte procesul de îmbătrânire, îmbunătăţeşte sistemul cardiovascular, creşte speranţa de viaţă şi previne unele tipuri de cancer. Alergarea uşoară ar putea avea şi efecte psihologice, unele persoane simţindu-se revigorate, mai vesele, sau într-o stare generală mai bună după o sesiune de exerciţii. Conform unor noi studii însă, alergatul în exces poate să fie dăunător, pe termen lung.

Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetare Cardiovasculară din cadrul Reţelei de Sănătate Lehigh Valley, Lehigh Valley Health Network, au realizat un studiu pe mai mult de 3.800 de persoane pasionate de jogging, de ambele sexe, cu o vârstă medie de 46 de ani, relatează The Independent. Peste 70% dintre participanţi au declarat că aleargă mai mul de 32 de kilometri pe săptămână. Cercetătorii au ţinut cont şi de tratamentele la care aceştia erau supuşi, nivelul colesterolului şi al tensiunii arteriale, sau dacă erau fumători ori nu.

Rezultatele studiului au demonstrat că persoanele care aleargă cel mai mult au o speranţă de viaţă mai mică decât cele care aleargă moderat, fără ca această statistică să fie influenţată de factorii medicali sau de viciile participanţilor.

Doctorul Martin Matsumura, cel care a condus studiul, spune că nu vrea ca oamenii să fie descurajaţi să facă mişcare, ca urmare a cercetării sale, ci, pur şi simplu, "nu înţelegem ce determină doza optimă de jogging, care să aibă doar efecte pozitive asupra sănătăţii şi a logevităţii". James O'Keefe, directorul secţiei de cardiologie preventivă la Institutul Cardiologic Mid-American, din Kansas City, crede că alergatul în exces poate să "uzeze" organismul, pe termen lung, fapt care ar explica rezultatele studiului lui Matsumura. "Dacă visaţi să alergaţi un maraton, faceţi-o o dată şi tăiaţi asta de pe listă", spune O'Keefe, care nu recomandă mai mult de două ore şi jumătate de jogging pe săptămână.