Pâinea este, pentru majoritatea dintre noi, un aliment de bază, nelipsită de la masă încă din cele mai vechi timpuri. Grâul este un aliment deosebit de important pentru alimentaţie, calităţile sale recomandându-l fără rezerve; este uşor de digerat, foarte bogat în proteine, enzime, fermenţi, vitamine şi minerale. Nu-i de mirare, deci, că pâinea apare şi în Biblie, unde este înmulţită de Iisus pentru a hrăni mulţimea venită să-l asculte. Numai că pâinea alimentul miraculos din antichitate nu prea semăna cu pâinea din galantarele noastre. Asta mai ales pentru că făina albă este un produs relativ recent, datând de prin 1870. Făina albă este o consecinţă a industrializării şi e uşor de produs la scară largă.
Din păcate, pâinea preparată din făină albă este pufoasă şi mare dar nu este la fel de săţioasă precum cea fabricată din făină integrală. De altfel, o pâine albă conţine doar jumătate din boabele de grâu folosite la prepararea unei pâini din făină integrală. Pentru că a fost supusă unei prelucrări tehnologice excesive, pâinea albă este şi săracă în nutrienţi. Cele mai bune elemente nutritive rămân în tărâţele rezultate în urma procesului de măcinare şi cernere. După procesare, făina albă rămâne cu puţine elemente nutriţionale, faţă de cea integrală. La rândul lor, fibrele naturale, renumite pentru valoarea lor nutriţională, sunt eliminate aproape complet.
Se ştie că aminoacizii esenţiali, care se găsesc şi în bobul de grâu, nu pot fi sintetizaţi de organism, drept pentru care apare nevoia majoră de a fi primiţi prin alimentaţie. Pentru aceasta, trebuie ştiut faptul că în măsura în care făina este mai fină şi mai albă, în aceeaşi măsură aminoacizii din proteinele din grâu sunt şi ei mai puţini. În plus, făina albă conţine aditivi chimici meniţi să îi dea o viaţă mai lungă dar şi medicamente care au rolul de a înlocui vitaminele naturale. Tocmai de aceea, o fi pâinea albă pâinea boierilor, dar pâinea integrală este pâinea înţelepţilor.
