Sunteţi invitaţi la o cană de ceai care să vă ţină departe de frig, de răceli, bronşite sau astm. Ceaiul de dafin poate suna destul de sofisticat pentru noi, românii. În esenţă, este o licoare cu proprietăţi uluitoare spre care specialiştii vă îndrumă!
Ceaiul de dafin este puţin cunoscut românilor! Ar fi bine, spun specialiştii citaţi de site-ul liveandfeel.com, să ne îndreptăm atenţia şi spre această licoare! Laurul este o plantă cu virtuţi farmaceutice legendare! Frunzele de dafin conţin uleiuri esenţiale, cele mai multe recomandate iarna. Planta este un excelent expectorant, cu proprietăţi antivirale. Ceaiul de dafin este bun la răceală, gripă sau sinuzită, deoarece curăţă sinusurile şi reduce secreţia nazală.
Ca mod de preparare, specialiştii recomandă macerarea a 4 frunze de dafin şi a unei coji de portocală într-un litru de apă, timp de 4 ore. Amestecul rezultat se poate cosuma, porţionat, pe stomacul gol.
Pentru infuzie puteţi folosi ceva mai multe frunze de dafin, 10 la număr, pe care să le presăraţi într-o cană de apă clocotită. După ce se răceşte, lichidul se consumă de 3 ori pe zi împotriva răguşelii, de exemplu.
A treia variantă de preparare ar fi să fierbeţi 2 linguri de frunze mărunţite în 250 de mililitri de apă timp de 10 minute. Licoarea astfel obţinută se bea în cantităţi mici în aceeaşi zi.
Dafinul este mai mult decât binecunoscutul condiment pentru orez sau legume. El reduce febra, alungă durerile de cap şi energizeaza. Ceaiul din aceste frunze este recomandat şi în problemele digestive, balonări, infecţii intestinale, inflamaţii ale gurii sau reumatism cronic.
Laurul este cunoscut şi pentru efectele sale spirituale. Aroma lui trezeşte mintea şi simţurile şi oferă o stare de dinamism. Atenţie! Frunzele de dafin nu trebuie folosite în exces deoarece pot deveni toxice, spun specialiştii! Puteţi cumpăra o pungă de frunze de dafin pentru 2 lei. Varianta bio este ceva mai scumpă, de peste 8 lei. Iar dacă vreţi să vă bucuraţi şi mai mult de dafin, îl puteţi avea drept plantă de casă. Există puieţi şi chiar seminţe. Primii 2 ani, acest pomişor cu iz exotic se ţine în chiveci, după care îl puteţi planta în curte. Iarna poate fi protejat cu coceni de porumb.
