„Au fost câteva dăți în istorie, unele fictive, altele cică reale, în care oamenii au profitat de predicțiile eclipselor lunare pentru a controla o populație băștinașă", a explicat Duane Hamacher, astronom cultural la Monash University, din Australia. „Cerul este de obicei foarte previzibil. Așa că atunci când ceva apare și nu se potrivește foarte bine, poate adeseori să cauzeze senzația de venerație sau chiar teamă".
De ce se temeau oamenii de Luna sângerie
Potrivit unei legende, Christofor Columb ştia că va avea loc o eclipsă de lună pe 29 februarie 1504 şi a utilizat acest fenomen ca avantaj. Columb şi echipa sa erau captivi pe o insulă, cunoscută în prezent cu denumirea de Jamaica.
În acea perioadă, triburile indigene nu erau atât de generoase, iar la scurt timp foametea a cuprins întregul echipaj. Aşadar, Columb le-a spus membrilor tribului Arawak că Dumnezeu este furios pe faptul că ascund mâncarea de invadatori. El a mai adăugat că furia sa va face Luna să dispară sau să se înroşească în trei zile.
Astfel, când eclipsa Lunii sângerii a avut loc, băștinașii ar fi fost atât de speriați încât i-ar fi spus lui Columb că îi vor da tot ce dorește, atâta timp cât îl roagă pe zeul său să aducă înapoi Luna normală.
„Populațiile băștinașe din Australia asociau Luna sângerie cu răul, focul și sângele, aborigenii o vedeau drept un om care se trezește din morți acoperit de sânge, iar oamenii din Mesopotamia erau convinși că este rezultatul atacului a șapte demoni", a declarat Hamacher.
Mesopotamienii, de exemplu considerau eclipsa de Lună ca fiind atacată de şapte demoni, iar incaşii considerau că în acel moment Luna era atacată de un jaguar. Pentru a apăra Luna, inaşii făceau mult zgomot şi chiar îşi băteau câinii pentru a-i face să urle.