În “Expresivitatea limbajului laic cu referire la termenii din domeniul religios”, Elena Laura Bolotă descifrează sensul expresiei ca având înţelesul “necaz mare venit peste alte griji”, pupăza fiind numele unei pâini mari care are un anumit rol în ceremonialul de nuntă, iar „colacul” este, în general, făcut pentru înmormântare sau praznic.
Când într-o familie urmează o înmormântare (simbolizată prin „colac”), după o nuntă (simbolizată prin „pupăză”), apare această expresie.
“În tradiţia românească, colacul este simbolul fertilităţii şi un preparat ritual strâns legat de cultul morţilor. Expresia “colac peste pupăză”, atât de folosită are sensul de un un “rău nu vine niciodată singur” sau la un necaz se mai adaugă încă o nenorocire”, notează cercetătorul.
De altfel, în limba română, despre cineva căruia îi merge rău se mai spune că “îi cântă pupăza”. O descifrarea a acestei expresiei o dă şi Stelian Dumistrăcel care, pe baza a diferite izvoare, a ajuns la concluzia că expresia evocă situaţia neobişnuită în care o nenorocire, o înmormântare (reprezentată prin colac) vine peste cineva care a avut înainte o mare grijă, o nuntă (simbolizată printr-o împletitură din aluat, pupăza, în zona Moldovei şi a Ardealului).
