Gestul de a pune mâna la gură în timp ce strănuţi nu are numai rolul de a preveni răspândirea agenţilor patogeni. Superstiţioşii spun că, în timpul strănutului, o parte din sufletul omului iese pe gură, ba chiar că omul va avea ghinion şi va fi bolnav. Se spune că ghinionul şi boala nu se "prind" de om dacă cineva îţi spune, după strănut, "Noroc" sau "Sănătate".
Acest obicei datează de câteva secole şi a fost, probabil, cauzat de faptul că se credea că persoanele care strănută sunt bolnave, iar, în semn de politeţe, se dorea însănătoşirea acestora. În trecut, oamenii se binecuvântau după ce strănutau, pentru că, în timpul epidemiilor de ciumă, strănuturile erau asociate acestei boli crunte, scrie The Sun.
Americanii şi britanicii încă se mai binecuvântează după ce strănută, însă în alte părţi ale lumii nu prea se mai întâlneşte acest obicei. De asemenea, în trecut, se credea că oamenii sunt aproape de moarte după ce strănută şi, din acest motiv, se ura "sănătate" şi "viaţă îndelungată".
Cei care nu mureau la scurt timp după ce strănutau erau binecuvântaţi. Expresia "Dumnezeu să te binecuvânteze", pentru prima dată folosită în Anglia, avea rolul de a alunga demonii şi spiritele malefice.
