12 iunie este cea mai importantă zi din viata lui Dan. Dacă lucrurile vor decurge conform planului, deseară va ateriza în București unde îl așteaptă femeia vieții lui, dar și rodul iubirii lor. Micuța Sophia!
În altă ordine de idei, este foarte greu să plece din Moscova, unde a jucat 2 meciuri ca titlular în poartă, acum, când echipa mai are 2 meciuri importante. Semifinala azi la ora 19.00 și speram cu toții, finala duminică.
“E primul an când nu sunt acasă de ziua mea. Abia aștept să ajung deseară în sânul familiei. În acest moment, fiind încă în Moscova, mă gândesc la meciul din această seară, la care voi lipsi. România trebuie să bară Israelul”, a mărturisit Dan Cruceru pentru realitatea.net.
A lăsat la o parte fotbalul și ieșirile cu băieții, iar azinoapte a compus un mesaj foarte sensibil, dedicat soției lui, pe care l-a postat pe blogul personal. http://dancruceru.ro/
“Azi e ziua mea! Ba e a noastră.
E 1.37. Nu dorm. Îți scriu din Moscova. Aici m-a adus viața. Sunt la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Artiști. Și toată echipa mi-a urat, deja, „La mulți ani!”.
Pentru că azi e ZIUA MEA! Vreo 28 de ani a fost doar ziua mea! Și a fost bine. De vreo șase ani, însă, a devenit ZIUA NOASTRĂ!
Pentru că m-am însurat fix de ziua mea. Pe 12.06.2009. Și, din acel moment, a devenit… ZIUA NOASTRĂ!
La început, am zis că e foarte bine că m-am căsătorit fix de ziua mea. Mă gândeam că nu am cum să uit vreodată când e ziua noastră. Nici măcar după 50 de ani de căsnicie. Doar sărbătoream anii de căsnicie fix de ziua mea.
Apoi, mi-a părut puțin rău. Că nu mai erau cadourile doar pentru mine, ci pentru noi. Mai ales pentru noi. Că prietenii mă sunau să-mi ureze „Casă de piatră în continuare!”, în loc de „La mulți ani!”. Că atunci când eu făceam 33, noi sărbătoream 5 ani de „măritiș”. Și ghici ce am sărbătorit!
Acum fac 34. Și 6 ani de căsnicie! De nicio parte, o cifră rotundă. Cum facem acum?
Păi… eu zic așa: nu mă interesează ziua mea. Împlinesc doar 34 de ani. (Mama mă va suna pe la 5 dimneața, să -mi ureze toate cele. Atunci m-am născut și e tradiția ei să-mi dea deșteptarea. Doar e mama!!! Și poate să mă sune oricând!).
Pe la 13.00, plec spre București. Deși echipa mea s-a calificat în semifinalele Campionatului Mondiial. La ora la care voi ateriza, prietenii mei vor juca gândindu-se la trofeu. Ei vor rămâne prietenii mei, chiar dacă eu am ales să plec de lângă ei. Vor mai fi campionate mondiale. Cu ei voi trăi povești interesante ocazional.
Cu tine, trăiesc, însă, zi de zi. Și, mai ales, ziua de 12 iunie vreau să fie perfectă. Pentru că meriți. Pentru că mă vei aștepta la aeroport, împreună cu fetița noastră, pentru că mă iubești, indiferent de ceea ce fac sau spun, pentru că ești soția mea. Pe veci.
Și pentru că 12 iunie e ZIUA NOASTRĂ!”
