Primul mărțișor din România este din argint și are forma unei inimi.
Printre aceste mărţişoare de colecţie se numără şi unul din 1898, care are forma unei rândunici în zbor. Obiectul de colecţie, care este din argint, fusese evaluat la aproximativ 300 de lei.
"Astfel de obiecte sunt foarte rare, trebuie să le cauţi ani întregi. Rândunica în zbor este unicat. Nu ştiu cui a aparţinut şi nici nu am de gând să ţes o poveste fantastică pe marginea ei. O am de la un colecţionar", povestea Iustin Zegrea, posesorul mărţişorului şi colecţionar şi anticar din Bucureşti, pentru adevarul.ro.
Povestea Mărțișorului
Prima mențiune a mărțișorului pe teritoriul României este făcută de Iordache Golescu. La acest obicei se referă și folcloristul Simion Florea Marian, în cartea "Sărbătorile la români".
Acesta afirmă că în Moldova, Muntenia și Dobrogea, părinții obișnuiesc să lege de 1 Martie o monedă de argint sau de aur la gâtul sau mâna copiilor, cu șnur roșu și alb. Se considera că mărțișorul le va purta micuților noroc tot anul.
În unele zone ale țării, s-a păstrat obiceiul ca mărțișorul să se poarte timp de 12 zile, fiind apoi legat de ramura unui copac tănăr. Dacă copacul înflorea și îi mergea bine, se considera că și anul copilului va fi bun, plin de belşug.
Mai mult, se spune că cei care își pun o dorință în timp ce atârnă mărţişorul de ramuri au norocul că aceasta se va îndeplini. În Transilvania, obiceiul este ca mărțișoarele să fie atârnate de ferestre, uși, sau chiar de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele.
