Atitudinea arogantă este frecvent asociată cu singurătatea, precum și cu diverse probleme de sănătate mentală și fizică. În plus, poate cauza dificultăți serioase în relațiile interpersonale și o profundă lipsă de echilibru în imaginea de sine.
În tradiția creștină, mândria, considerată primul dintre cele șapte păcate capitale, era percepută ca o cale sigură către damnarea eternă. Se crede că tocmai mândria l-a transformat pe îngerul Lucifer în Satan, simbolul răului absolut.
Astăzi, deși societatea tratează mândria cu mai multă indulgență, aceasta continuă să rămână o trăsătură dezaprobată.
Cu toate acestea, prin psihoterapie, persoanele care manifestă aroganță pot învăța să își înțeleagă și să își gestioneze mai bine comportamentele, cu condiția să fie dispuse să facă acest pas spre schimbare.
Psihiatrul Enrique Rojas, cunoscut pentru expertiza sa în domeniul sănătății mentale, subliniază importanța conștientizării acestor comportamente și lucrului cu ele pentru a îmbunătăți relațiile și imaginea de sine.
Definiția aroganței și trăsăturile persoanelor îngâmfate
Academia Regală Spaniolă (RAE) definește mândria ca „trufie și dorință exagerată de a fi preferat altora,” „satisfacție și vanitate legate de propriile calități, însoțite de dispreț față de ceilalți” sau „mânie și furie manifestate prin comportamente haotice ori cuvinte insultătoare și arogante”.
Astfel, persoanele arogante nu doar că se percep ca fiind superioare, dar îi și privesc pe ceilalți cu dispreț, având o imagine distorsionată asupra propriei persoane.
Citește continuarea aici.
