Ca să înțelegi mai bine, acest lucru presupune folosirea de pelete de metal înghețate, de mărimea unor boabe de mazăre, care sunt plasate într-o cameră centrifugă și bombardate cu lasere de mare putere, care comprimă gazul și îl încălzesc la câteva milioane de grade Kelvin.
Totuși, de ce maioneza?
Tot procesul descris mai sus se petrece în câteva nanosecunde, însă are și un efect secundar mai puțin plăcut - peleții explodează înainte să atingă condițiile de fuziune.
Aridam Banerjee, profesor asoiat de inginerie mecanică, studiază dinamica materialelor în condiţii extreme, iar pentru a putea face el şi echipa sa au proiectat o serie de aparate pentru a măsura forţele care acţionează în timpul confinării inerţiale.
Ei s-au concentrat în particular pe studierea fenomenului instabilităţii dintre două materiale cu densităţi diferite, în cazul lor dintre pereţii capsulei şi gazul din interior.
În acest sens, Banerjee şi echipa sa au căutat materiale care să imite propietăţile matelului topit. Astfel, au descoperit că pot folosi maioneza. Iar din experimentele în care aceasta a fost folosită, oamenii de ştiinţă sunt încrezători că pot oferi răspunsuri cu privire la întrebări din domenii precum geofizica, astrofizica, sau studiul materialelor.
În cadrul experimentelor, echipa a turnat maioneză într-un container de plexiglass. Mai apoi, au supus conținutul paharului la aceleași condiții la care ar fi expus și metalul topit. Echipa a publicat descoperirile experimentului în jurnalul Physical Review E, în ceea ce este unul din rarele exemple de studii științifice cu maioneză.
