În iunie 2014, în Washington D.C., după o serie de proceduri în vitro, s-a născut un băiețel al unui cuplu care a dorit să rămână anonim. La prima vedere, nașterea părea destul de obișnuită, cel puțin până când s-a efectuat un test de rutină care a arătat că există o neconcordanță între grupele de sânge ale părinților și ale copilului. Medicii au fost nedumeriți, iar bărbatului i s-a cerut să facă un test de paternitate. În mod surprinzător, testul a dovedit că nu el este tatăl.
Cercetările științifice efectuate ulterior au confirmat faptul că nu a fost vorba nici de infidelitate, nici de o greșeală la clinica de fertilizare in vitro. S-a dovedit că bărbatul era o himeră fără să bănuiască deloc acest lucru, scrie atlas-geografic.net. Astfel, el era un individ alcătuit din celule cu mai multe seturi de ADN, iar genele paterne aparțin geamănului nenăscut al bărbatului, care a fost pierdut la începutul sarcinii.
Acest caz a devenit subiectul unui studiu științific publicat în 2017 în Journal of Assisted Reproduction and Genetics. Cercetătorii explică faptul că testele genetice au arătat că bărbatul și copilul au doar 25% din ADN în comun, adică aceeași cantitate care este împărțită între unchi și nepot. Pe de altă parte, adevăratul părinte biologic ar trebui să împartă până la 50% din ADN cu copilul său.
Potrivit IFL Science, după testarea ADN lucrurile au început să aibă sens, iar oamenii de știință au tras concluzia că este vorba de himerism.
Ce este himerismul genetic
Himerismul genetic apare atunci când două ovule diferite sunt fertilizate de doi spermatozoizi diferiți, iar apoi unul dintre embrioni îl absoarbe pe celălalt în primele etape de dezvoltare. Persoanele cu acest tip de himerism au două seturi de ADN în diferite părți ale corpului lor și chiar două grupe de sânge sau culori diferite ale ochilor.
Himerismul genetic la om este considerat extrem de rar. În 2009, cântăreața americană Taylor Muhl a descoperit că are această anomalie după examinarea a unui semn de naștere ciudat de pe corp. Oamenii de știință susțin că s-ar putea ca himerismul să nu fie chiar atât de rar, deoarece majoritatea cazurilor rămân ascunse pentru că nu prezintă semne fizice exterioare. Odată cu apariția testelor ADN, care au devenit foarte accesibile oamenilor, apar din ce în ce mai multe cazuri.
