Hara-kiri reprezintă o sinucidere rituală practicată de în special de samuraii japonezi, în caz de înfrângere, dezonorare sau condamnare la moarte, mai ales, în vremuri de război. Tehnica este brutală, deoarece presupunea eviscerarea stomacului cu o sabie scurtă sau cu un cuţit.
În general, sinucigașul avea un asistent care-i putea curma chinurile, dacă era cazul.
Seppuku definește același ritual, iar termenul este mai des folosit în Japonia, varianta hara-kiri fiind una de uz occidental.
Femeile au avut și ele propriul ritual de sinucidere numit jigai, pe care-l practicau pentru a-și recăpăta onoarea, după o greșeală, sau pentru a nu fi prinse de armatele invadatoare.