În zilele noastre, cel mai adesea, porcul este tăiat cu câteva săptămâni înainte de Crăciun pentru ca o parte din preparate să aibă timp să stea la afumătoare și să fie numai bune pentru masa de Crăciun și cea de Anul Nou, scrie agrointeligenta.
Un alt motiv pentru care 20 decembrie, data Ignatului, nu mai este respectată cu sfințenie, are legătură cu îmbătrânirea populației rurale și migrația noilor generații la oraș. Din acest motiv, sacrificarea porcului este legată mai mult de programul de lucru urban, cu liber la sfârșit de săptămână.
Astfel, sărbătoare s-a păstrat în comunitatea românească mai mult prin prisma aspectelor utilitare și sociale ale sacrificării animalului, însă fără conotații sacre.
Este vorba de nevoia de îndestulare cu carne și produse tradiționale la mesele de sărbători, dar nu numai – pentru că o serie de preparate vor fi păstrate și vor fi consumate până aproape de vară și chiar la seceriș – a se vedea slănina.
Nu este de neglijat nici emanciparea concepțiilor și reticența unora față de ideea sacrificării unor animale, mai ales într-un mod destul de brutal.
