În anul 1922, arheologul britanic Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, ascuns în Valea Regilor din Egipt. La 101 ani distanță, comorile sale sunt considerate, în continuare, una dintre cele mai mari descoperiri ale arheologiei, însă, gloria și faima lui Carter au avut un "preț scump", scrie Click!.
Deși deasupra sarcofagului se afla o inscripție tulburătoare care spune că „Moartea îi va ajunge pe cei care tulbură somnul faraonului”, la început nimeni nu i-a dat atenție. Cu toate astea, întâmplări ciudate cu final tragic au început să se țină lanț imediat după acest moment.
Astfel, în ziua în care arheologul britanic a deschis mormântul un șarpe i-a ucis canarul. Ulterior, zvonurile unui presupus blestem s-au amplificat când oamenii asociați cu săpăturile au început să moară unul câte unul.
La două luni după deschiderea mormântului lui Tutankhamon, a murit și Lordul Carnarvon, cel care i-a sprijinit munca arheologului englez. A doua zi după moartea acestuia, prietenul său apropiat George Gold a venit să investigheze misterul. Acesta a intrat în mormântul faraonului, iar câteva ore mai târziu a făcut febră mare și a murit. Au murit 22 de persoane care au asistat la deschiderea mormântului până în anul 1930. Printre acestea se numără și George Herbert, al 5-lea conte de Carnarvon, despre care se spune că, atunci când a murit, pe 5 aprilie 1923, luminile din oraș s-au stins. Câinele lordului, Susie, a murit la câteva ore după stăpânul său. Oficial, cauza morții a fost pneumonia, agravată de o mușcătură de insectă infectată.
Tot de pneumonie ar fi murit și finanțatorul american George Jay Gould, în mai 1923, la câteva luni după ce a vizitat mormântul. Și Philip Livingston Poe, o rudă cu Edgar Allen Poe, a făcut pneumonie la câteva luni. Fiind toți intrați în mormântul faraonului, zvonurile despre blestem au început să circule și mai mult.
Ipoteze
Oamenii de știință au început să se întrebe dacă nu cumva există un motiv mult mai simplu pentru acele decese. În anul 2003, doi medici au publicat o scrisoare în „The Lancet” în care afirmă că aspergillus, un mucegai obișnuit, ar putea fi sursa bolii Lordului Carnarvon, aceasta provocând tuse și dificultăți de respirație, sau chiar simptome mai grave pentru cei care au un sistem imunitar slăbit.
Zece ani mai târziu, niște cercetători de la Harvard au analizat pete maronii găsite pe pereții mormântul lui Tutankhamon, care erau prezente atunci când Carter l-a desigilat pentru prima dată. În ciuda faptului că analiza a găsit dovezi ale comunităților fungice și bacteriilor, acestea nu mai erau active și nu reprezentau nicio amenințare pentru vizitatori. Așadar, nu este clar dacă aspergillus sau orice alte ciuperci au contribuit la moartea lordului Carnarvon sau a lui George Gould.