Vizavi de mine locuieşte o distinsă doamnă profesoară de pian, văduvă. O mai ajut cu mici reparaţii prin casă şi mai fac şi eu un ciubuc.
Are o singură fată – Anaysa, o frumuseţe latino, cu păr buclat căzând pe umeri în valuri de culoarea castanei bătând uşor în ruginiu, buze brune, sâni pere – model internaţional, locuieşte în California. Am visat mereu s-o cunosc, deşi ce şanse ar putea avea un seralist cu nici doi ani făcuţi la Psihologie, care împuşcă banul la o firmă de curier?
A venit în ţară taman cu două zile înainte să ningă. Şi-a închiriat o maşină şi a parcat-o lângă bloc, înghesuindu-mă. Mi-a plăcut asta.
Când am văzut că ninge, am simţit că am o şansă: dacă se va înzăpezi, voi fi acolo să o ajut! Chiar aşa s-a întâmplat, când a ieşit frumoasa latino dimineaţă la maşină, şi-a pus mâinile în cap. Un adevărat Everest crescuse acolo unde ieri lăsase o buburuză de Peugeot. M-am prezentat cu lopata în mână, Anaysa a zâmbit fraged, muşcându-şi buzele brune şi clipind des, apoi mi-am spus „Totul sau nimic!” şi i-am şoptit la ureche:
- Ştii, visam să fii în dificultate şi eu să-ţi fiu salvatorul!
- Îmi plac bărbaţii adevăraţi, atenţi şi fini, ca tine. Îţi mulţumesc şi pentru tot ce faci pentru mama! Urci să bei o cafea, să te încălzeşti după aia?
Şi a scos un genunchi din haina de blană, lăsând capul în jos, cu timiditate lucrată.
În aşteptarea liftului ne-am îngrămădit într-un colţ, aproape rupându-ne hainele de pe noi. Am deschis uşa liftului şi ne-am aruncat peste un biet copil care tocmai dădea să coboare. Copilul s-a uitat speriat, apoi a urlat:
- Doamna Anaysa, el e golanul care a coborât la 3 noaptea cu lopata şi v-a înzăpezit aşa rău maşina şi a dat şi cu ulei sub roţi!
