Activităţile care întârzie efectele îmbătrânirii

'Această atrofiere apare totuși ca un deficit, nu ca un dat complet negativ', arată Herve Platel, neuropsiholog la Universitatea din Caen (Franța) și membru al echipei create de neurologul Bernard Lechevalier, care s-a ocupat de legăturile dintre muzică și creier.

Ținând seama de creșterea speranței de viață în țările dezvoltate, se poate spune că oamenii îmbătrânesc tot mai frumos. Creierul își creează mijloace care, dacă nu reușesc să împiedice îmbătrânirea, cel puțin îi opun rezistență — arată studii recente, care pun în evidență două elemente. Unul este că el își creează de-a lungul vieții neuroni noi, a căror utilitate funcțională nu este încă bine înțeleasă, iar celălalt că plasticitatea neuronală este o caracteristică a creierului. Cu alte cuvinte, orice nouă activitate cognitivă ce necesită învățare și efort duce la modificarea creierului ca număr de neuroni și, mai ales, de conexiuni între ei. Așa se întâmplă, de exemplu, când persoane în vârstă învață să cânte, vocal sau la un instrument.

Această proprietate a creierului contribuie la crearea unei 'rezerve cognitive', care dă o rezistență individuală. Astfel, alături de o activitate fizică regulată, o alimentație sănătoasă și activități sociale, activitățile artistice contribuie la întârzierea efectelor îmbătrânirii, îndeosebi patologice, ca în cazul bolilor Alzheimer sau Parkinson.

'Muzica — vocală sau la un instrument — este un bun atu pentru a îmbătrâni frumos', spune Herve Platel, opinie împărtășită de Jean-Claude Petot, muzico-terapeut la Spitalul de Urgență din Dijon. 'În geriatrie, pediatrie și îngrijiri paleative (totalitate a acțiunilor destinate să atenueze simptomele unei boli — între care durerea pe care aceasta o provoacă — n.r.), muzica înlesnește orientarea spațio-temporală și stimulează memoria emoțională. Ea emite unde melodice ce se propagă pe corpul pacientului, jucând uneori rol de analgezic', arată Petot.

Asociația 'Pour que l'esprit vive' (Pentru ca spiritul să trăiască) organizează ateliere și sejururi de muzică sau de dans cu persoane în vârstă. În cadrul unui studiu s-au observat progrese evidente ale vârstnicilor care dansaseră tango cu un profesor. O activitate artistică, practicată chiar la vârsta a treia, are un efect binefăcător asupra spiritului. 'Un psihiatru care a studiat un grup de persoane psihotice le-a putut recunoaște din desenele realizate de ele', arată Pierre Lemarquis, neurolog la Toulon.

În acest sens, exprimarea artistică este probabil ultimul mijloc ce îi permite unei persoane vârstnice bolnave de Alzheimer să comunice cu ceilalți, încheie la-croix.com.