Tentativa de omor nu a fost luată în serios de privitori nici după ce victima s-a prăbuşit urlând la pământ, cu hainele pline de sânge iar paza a intervenit pentru oprirea agresoarei.
Mulţi au continuat să creadă că agresiunea face parte din “spectacol” chiar şi după venirea poliţiei, preluarea victimei de către salvare, încătuşarea agresoarei şi împrejmuirea locului “crimei”.
Unii au simţit chiar nevoia să aplaude încântaţi de originalitatea şi trăirea cu care a fost susţinut ineditul “act artistic”.
