Trasaturile de caracter apreciate sunt puterea, indemanarea, rezistenta in fata vietii. Sarmul este rareori o prioritate sau un avantaj in ochii barbatului modern.
Fatala greseala. Desi nu constituie un substitut pentru competenta sau taria de caracter, sarmul continua sa fie o arma personala redutabila, dedicata obtinerii succesului sub toate aspectele. Sarmul de care vorbim nu este cel deliberat sau studiat, ci el creste in interiorul nostru, hranit de energiile masculine. Odata ce iradiezi farmec personal, nu va mai fi nevoie sa inveti retete ale succesului pentru sutele de situatii si ipostaze care pot sa apara. Vorbele si gesturile vor veni de la sine.
1. Barbatul cu sarm acorda atentie
Probabil primul si cel mai important lucru pe care il face o persoana cu sarm este atentia acordata interlocutorului, fie el barbat sau, mai ales, femeie. Expresia cea mai frecventa cu care se descrie aceasta atitudine este: „te face sa te simti ca esti cea mai importanta persoana din lume”. Unul dintre cei mai fermecatori presedinti a fost descris, de toate femeile care l-au intalnit, ca „singurul barbat ce le-a dat senzatia ca intelege instantaneu toate durerile lor ascunse”.
Multi experti in comunicare considera ca un contact vizual permanent este cea mai buna modalitate prin care se capteaza atentia. Dar contactul vizual abuziv risca sa devina obositor, iar cand se adreseaza unei femei, este frecvent perceput ca agresiv. De aceea, trebuie sa-ti manifesti interesul nu doar privind intens, ci ascultand si participand la ce spune celalalt.
2. Face gesturi surprinzatoare
Micile gesturi de apreciere declanseaza raspunsuri neasteptat de favorabile. Se pot adresa persoanelor pe care abia le-ai cunoscut sau celor foarte apropiate. Uneori sunt suficiente doar mici artificii de limbaj, prin care te diferentiezi de ceilalti si iesi din banalitate.
Ofera intotdeauna florile fara ambalajul stralucitor, dar formal, in care sunt cumparate. Gestul va avea mai multa valoare si o nota de intimitate.
Citeste mai mult pe SFATULPARINTILOR. RO.
