”Algeria se trezește”, notează Le Monde, citat de RFI Romania. ”Dar Algeria nu este o țară la fel ca celelalte și această trezire este cu atât mai semnificativă. Strazile din Alger nu au văzut astfel de proteste de aproape douăzeci de ani.
A cincea candidatură a lui Abdelaziz Bouteflika este prea mult. Refuzul lui Bouteflika, la cei 81 de ani ai săi, de a-și organiza succesiunea, este de neînțeles pentru o populație din care 45% este sub 25 de ani.
Opacitatea funcționării clanului de guvernământ din jurul lui refuză orice perspectivă de schimbare. Modul în care este organizat procesul electoral blochează orice șansă de alternativă”, scrie Le Monde.
În același context, Libération discută cu politologul Antoine Basbous, care spune că nici opoziția algeriană, nici situația economică nu pot opri clanul de la putere, condus de fratele președintelui, să realeagă un om grav bolnav:
”Trebuie să distingem Frontul de Eliberare Națională, partidul la putere, de clanul puterii. Frontul face parte din clan, dar nu este cel care decide, ci o mână de mână oameni din jurul fratelui președintelui.
Iar Le Figaro discută cu politologul Hasni Abidi de la Universitatea din Geneva. Acesta crede că "regimul se află la final". Coșmarul puterii este că demonstrațiile sunt urmarea apelurilor pe rețelele sociale. Algeria a intrat în cel mai important moment de cotitură din 1988. Regimul se află într-un vid”.
Însă, în aceeași măsură, Algeria, este și coșmarul lui Emmanuel Macron
După cum apreciază Le Nouvel Observateur, o destabilizare a Algeriei după moartea președintelui Bouteflika sau după o revoltă preocupă de mult timp serviciile de securitate franceze. Și există patru motive pentru aceasta:
Mai întâi, că Algeria este unul dintre principalii furnizori de energie pentru Franța :10% din gazul importat.
De asemenea, în cazul unei puternice destabilizări a țării, sute de mii de tineri - iar cei sub 20 de ani reprezintă aproape jumătate din cele 42 de milioane de algerieni - ar putea încerca să ajungă la Franța, prin toate mijloacele, inclusiv cu bărci improvizate. Aceasta, evident, ar reprezenta o provocare politică majoră pentru guvernul francez.
Apoi, și imigrația algeriană deja prezentă în Franța și care-i cuprinde și pe descendenții acesteia, este nu doar numeroasă , dar și atentă la ceea ce se întâmplă de cealaltă parte a Mediteranei. În cele din urmă, precedenta criză politică algeriană, de la sfârșitul anilor 1980, a deschis calea jihadiștilor care au terorizat țara timp de un deceniu și au amenințat Franța de mai multe ori.
Iată tot atâtea perspective care, evident, îl îngrijorează pe Emmanuel Macron în cel mai înalt grad.
