În iulie 2014, bărbatul şi-a ucis soţia însărcinată în luna a şaptea cu 13 lovituri de cuţit. Ea a fost găsită într-o baltă de sânge, alături de cei doi copiii de cinci ani şi 18 luni înjunghiaţi, în camera de zi a locuinţei lor de la periferia Parisului.
În absenţa unui mobil clar şi cu un acuzat care a povestit numai frânturi de amintiri, psihicul criminalului a dominat cele cinci zile ale procesului.
Acest electrician în construcţii, care părea că îşi iubeşte copiii şi trecea drept un muncitor model, a fost victima unei "alterări a discernământului", a unei crize psihotice trecătoare? A fost teza celor doi psihiatri care l-au examinat, intrigaţi de "actul de neînţeles" al unui "subiect lipsit de orice patologie".
Individul, care a încercat să se sinucidă la câteva zile după crimele sale, şi-a putut pierde raţiunea după o afirmaţie a soţiei sale trăită "ca un abandon" intolerabil pe fondul disputelor frecvente din cauza problemelor financiare ale cuplului, a analizat în faţa instanţei unul dintre psihiatri.
"Pedeapsa contează mai puţin", a declarat pentru AFP avocata familiei victimelor, Valentine Rebérioux. "Singura miză era să aflăm dacă ştia ce a făcut, iar curtea a răspuns 'da'", adăugat aceasta.
