Cindy Clausen a fost foarte emoționată de comportamentul a doi copii care mergeau la școală în autobuzul condus de ea. Fratele și sora zâmbeau mereu și îl ajutau mereu pe un alt student cu dizabilități. Numele lui era Jackson, majoritatea copiilor îl ignorau, dar nu și Annaliese și Jorge.
Iată biletul șoferiței de autobuz:
,,Dragă Jorge și Leonor,
Am vrut mult să vă scriu pentru a vă spune cât de frumoși sunt copiii voștri, pe dinăuntru și pe dinafară! Iar asta poate veni doar de acasă, prin răbdarea și ghidarea voastră, exemplele pe care le dați.
Am un copil în autobuz pe care-l cheamă Jackson. Ambii voștri copii i-au arătat multă compasiune și sprijin. În fiecare zi copiii voștri întreabă dacă pot sta cu Jackson.
În unele zile el e un pic mai trist când intră în autobuz dar cum îi vede pe copiii voștri, zâmbește. Jackson are dificultăți de deplasare și îi ia puțin mai mult să ajungă la locul lui.
Astăzi, Annaliese s-a uitat în jurul scaunului ei și a zis: ,,Haide, Jackson, poți să o faci!”, iar când am ajuns la școală Jorge i-a luat ghiozdanul băiatului și i l-a cărat el!
Știu că știi cât de minunați sunt copiii tăi, dar eu am vrut să îți spun că asta văd și ceilalți!
Cindy Clausen, autobuzul 50”
