Regiunea cunoscută sub numele generic de Cappadocia este situată în Anatolia centrală și cuprinde centrele urbane Ürgüp, Göreme, Avanos, Uchisar, Derinkuyu, Kaymakli și Ihlara. Întreaga zonă trebuie imaginată ca un vast podiș situat la altitudinea de 1000 de metri, rezultat din erupția vulcanului Argaeus (pe care turcii îl numesc Ercizes Dagi). Tuful vulcanic rezultat a fost apoi supus unui proces continuu de eroziune sub acțiune aconjugată a vântului, a ploii, a succesiunii anotimpurilor. A rezultat un labirint de văi, care de care mai pitorească, o puzderie de pietre sub formă conică de înălțimi apreciabile, care constituie de fapt principalele atracții. Numite „coșurile zânelor” aceste formațiuni de bazalt modelate de vânt și ploi, au fost ulterior folosite de primii creștini care și-au săpat locuințe în roca moale. Fenomenul poate fi întâlnit și în alte părți ale lumii, însă nicăieri Natura nu a fost atât de darnică.
Ca să explorezi întrega zonă ai nevoie de cel puțin o săptămână. Numai așa poți vedea Muzeul în Aer Liber (Open Air Museum) aflat sub protecția UNESCO de la Göreme, acolo unde creștinismul a rezistat prigoanei romane și mai târziu expansiunii islamului. Numai aici poți admira spectaculoasele biserici rupestre. Doar explorând zona poți vedea superba Vale a Porumbeilor, în care gingașele păsări erau ocrotite pentru excrementele lor, atât de necesare fertilizării solului. Doar aici în Cappadocia vei vedea superbele orașe subterane ce se desfășoară pe mai multe niveluri, dintre care cel mai renumit este cel de la Kaymakli, aflat de asemenea sub protecția UNESCO. Cappadocia este fără îndoială unul dintre cele mai extraordinare și mai fascinante locuri de pe Pământ.
Centrul turistic al întregii regiuni este Göreme, care este situat chiar în interiorul rezervației geologice. Oricine ajunge aici va fi surprins să constate că orașul nou construit în ultima sută de ani se îmbină armonios cu locuințele rupestre din primele secole ale erei noastre. Că viața merge înainte ca în orice oraș civilizat, că există drumuri asfaltate (aici turcii chiar excelează), canalizare, electricitate, telefonie și orice înseamnă infrastructura unui oraș. Este ciudat că, lângă o clădire modernă, să vezi „un coș” de piatră în care cineva, cândva, a scobit o încăpere. Pentru turiști există chiar și hoteluri amenajate în aceste grote rustice. Singura problemă este că, odată cu trecerea anilor, „gâtul coșului”, care e format dintr-o rocă mai moale, se subțiază, astfel încât „capacul” de bazalt, fie strivește „coșul”, fie se prăbușește, distrugând casele ce au neșansa să se afle în apropiere. Aceste fenomen, care se accentuează, duce la depopularea orașelor din zonă.
Citeşte restul articolului şi vezi mai multe fotografii pe cluj.travel.
