În ziua de 26 octombrie, la ora 13:27:44 (ora locală a României), s-a produs în Estul Turciei un cutremur mediu cu magnitudinea ml 4.2, la adâncimea de 10km.
Seismul s-a produs în apropierea următoarelor oraşe: 32km E de Balikesir, 99km SV de Bursa, 126km NE de Manisa, 140km NV de Usak, 150km V de Kutahya, 159km NE de Izmir, 162km NE de Karabaglar, 165km S de Bueyuekcekmece, 167km S de Esenyurt, 168km S de Bahcelievler.
Turcia are o lungă istorie de cutremure violente. Pe 17 august 1999, tot Izmirul a fost lovit de un cutremur de 7,6 pe scara Richter. Un cutremur care a deplasat cu 2,5 centimetri placa Anatoliană, pe care se află cea mai mare parte a Turciei. Cutremurul a făcut atunci peste 17.000 de victime şi peste 120.000 de clădiri au fost avariate.
De-a lungul istoriei, cutremure de peste 7 pe scara Richter au fost relativ frecvente în Turcia. Mergând înapoi în timp, în 1509, un cutremur de 7,2 a dărâmat 102 moschei din Constantinopole.
În 1881 şi 1883, două cutremure de 7,3 au lovit coasta Mării Egee din Turcia, în 1912, un alt cutremur de 7,3 a zguduit zona Mării Marmara, iar în 1943, cutremurul din Ladik, de pe coasta Mării Negre a făcut în jur de 3.000 de victime.
În istoria recentă a rămas şi cutremurul din 1976, care a avut 7,5 grade, de la graniţa Turciei cu Iranul. Între 4.000 şi 5.000 de oameni şi-au pierdut vieţile atunci. În octombrie 2011, un cutremur de 7,2 pe Richter a lovit aceeaşi zonă de la graniţa cu Iranul.
Însă cel mai mare cutremur a lovit pe 26 decembrie 1939 oraşul Erzincan din estul Turciei. Cutremurul de 7,8 pe scara Richter a luat 32.700 de vieţi, iar furtuna şi inundaţiile care au urmat au urcat numărul victimelor la 50.000. Distrugerile au fost atât de mari, că supravieţuitorii au abandonat oraşul Erzincan şi au construit un alt oraş, la nord de acesta. A fost cutremurul care a determinat autorităţile turce să adopte reglementări seismice în construcţii.
