Premier al Luxemburgului timp de aproape 19 ani (1995-2013), Juncker este unul dintre cei mai influenţi lideri europeni încă din perioada lui François Mitterrand şi a lui Helmut Kohl. El a simţit pe propria piele profunda transformare a Uniunii Europene (UE), eşecul Tratatului Constituţional în 2005, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona patru ani mai târziu, apoi criza datoriilor şi salvarea euro, o sarcină căreia i s-a consacrat cu ardoare timp de opt ani.
Născut la 9 decembrie 1954, într-unul din cele şase state fondatoare ale Uniunii Europene, el a dat dovadă de talent în arta negocierii şi găsirii de compromisuri."El are o experienţă bogată, cu avantaje şi inconveniente. El poate face sinteza între o dreaptă socială şi stânga social-democrată", afirmă Moscovici.
European convins, el s-a considerat mereu la intersecţia drumurilor franco-germane. "Când vreau să vorbesc în franceză, gândesc în germană, când vreau să vorbesc în germană, gândesc în franceză, iar, în final, sunt de neînţeles în toate limbile", a spus el într-o zi.
Revenit pe scena europeană primăvara, după renunţarea la funcţia de premier al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker a apărut la începutul campaniei drept un candidat implicit, mai interesat de preşedinţia Consiliului, pe care nu a obţinut-o în 2009, decât de cea a Comisiei Europene.
În opinia unor analişti, anume modul său de a vorbi deschis l-a costat probabil postul de preşedinte al Consiliului European, în urmă cu cinci ani. Juncker însă pusese această înfrângere pe seama opoziţiei preşedintelui francez de atunci, Nicolas Sarkozy, care nu-l plăcea, şi a cancelarului german Angela Merkel.
Fostul liderul al Luxemburgului nu a ezitat niciodată să ridice tonul la adresa capitalelor, mai ales pentru a refuza un eventual dictat franco-german. El "are două defecte catastrofale: are o opinie şi o exprimă", a spus un oficial european într-o zi.
Juncker, care va împlini 60 de ani la sfârşitul anului, a încercat în timpul campaniei să inspire entuziasm în discursurile sale tradiţionale.
Menirea sa a fost întotdeauna promovarea construcţiei europene, cu o viziune federalistă, fapt ce i-a adus în 2006 prestigiosul Premiu Carol cel Mare pentru merite în unificarea europeană.
Cu toate acestea, a reuşit să îmbine idealismul cu un simţ profund al realităţii. "Pentru mine, Europa este un amestec de acţiuni concrete de efectuat şi convingeri puternice, chiar aproape arzătoare", mărturisea Juncker în 2013. Acum, după aproape un an, el are şansa să facă mai multe pentru Uniunea Europeană, fiind desemnat în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene (CE).
Vineri, acest fost premier luxemburghez şi fost preşedinte al Eurogrupului s-a declarat "mândru şi onorat că a primit susţinerea Consiliului European", în pofida nemulţumirii unor lideri, precum premierul britanic David Cameron, care consideră că Juncker este "persoana greşită" pentru funcţia de preşedinte al CE.
