Pledoariile au început cu cea a directorului general al Agentului Guvernamental român pentru CEDO, Catrinel Brumăr, scrie News.ro.
Avocata României a declarat în instanţă că Al Nashiri nu a aşteptat epuizarea căilor de atac din România înainte de a sesiza CEDO, aşa cum prevede procedura standard şi a preferat să lanseze o procedură preventivă, plecând de la premisa că sistemul judiciar din România nu este eficient. Mai mult, ancheta în dosarul închisorilor secrete ale CIA nu s-a încheiat încă în România.
Avocaţii lui Al Nashiri nu s-au implicat în nici un fel în procedurile judiciare din România timp de doi ani şi jumătate, iar când au fîcut-o, au cerut numai numărul de dosar, pe care îl aveau deja în posesie, a afirmat Brumăr.
“Documentele şi celalte dovezi din acest dosar nu prezintă nico informaţie din partea comisiilor internaţionale de anchetă sau din partea unor surse neguvernamentale care să indice că autorităţile române au creat şi au operat, autonom sau în cooperare cu ţară terţă, un astfel de centru de detenţie secret”, a spus Brumăr în instanţa. “Nicio informaţie nu sugerează ideea că autorităţile române au acceptat în cunoştinţă de cauză şi în mod expres, după ce au fost informate în legătură cu scopul sau activităţile care ar fi urmat să fie desfăşurate în centrul respectiv, să pună un astfel de loc la dispoziţia unei părţi terţe”, a adăugat ea.
Brumăr a atras atenţia şi că planul de zbor iniţial al presupuselor curse secrete ale CIA, dar si modificarea sa au fost facute în concordanţă cu uzanţele în acest sens.
Un alt argument care infirmă, din punctul de vedere al României, responsabilitatea sa ca stat în dosarul închisorilor secrete ale CIA îl reprezintă informaţiile contradictorii vehiculate în legatură cu locul unde se afla închisoarea CIA de la Bucureşti: pe o strada aglomerata sau într-o zonă rezidenţială.
Audierea a continuat cu argumente menite să dovedească faptul că România desfăşoară o anchetă amănunţită şi transparentă în acest dosar.
Abd Al Rahim Hussain Muhammad Al Nashiri, un cetăţean saudit de origine yemenită, a fost reţinut de serviciile secrete americane pentru presupusa sa implicare într-un atac terorist asupra navei americane USS Cole, staţionată în portul Aden, şi pentru rolul jucat în organizarea unui al doilea atentat asupra petrolierului francez MV Limburg.
Sauditul susţine că a fost victima unei proceduri de extrădare ilegală instrumentată de CIA şi a fost înschis în centre de detenţie secrete de pe teritoriul statului român şi polonez. Al Nashiri precizează că şi-a petrecut mai bine de doi ani într-o închisoare CIA din România, de la 12 aprilie 2004 şi până la 6 septembrie 2006, înainte de a fi transferat la Guantanamo Bay, unde încă se află în spatele gratiilor. De asemenea, el a fost trasferat în centrul de detenţie american cu aprobarea autorităţilor române, unde a fost supus torturii.
Al Nashiri a declanşat procedura juridică împotriva statului român pentru tratamentul primit în centrul de detenţie din România, pentru extrădarea ilegală a cărui victimă a fost, dar şi pentru eşecul autorităţilor române de a conduce o anchetă cu privire la condiţiile la care erau suspuşi deţinuţii suspectaţi de terorism.
Cetăţeanul saudit acuză că România a încălcat articolul 3 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), care interzice tortura, precum şi articolele 5 şi 8, referitoare la dreptul la libertate şi siguranţă, respectiv la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
De asemenea, Al Nashiri acuză statul român că i-a încălcat drepturile atunci când autorităţile au aprobat extrădarea sa la Guantanamo Bay, deşi existau informaţii că ar putea să fie condamnat la pedeapsa capitală.
Cazul a ajuns la Curtea Europeană a drepturilor Omului în iunie 2012.
