Spania a detectat primul caz suspect de febră hemoragică Marburg, o boală infecţioasă mortală ce a dus la carantinarea a peste 200 de persoane în Guineea Ecuatorială, conform unui anunţ făcut sâmbătă de autorităţile medicale din regiunea Valencia, transmite Reuters, potrivit agerpres.ro.
Un bărbat în vârstă de 34 de ani, care a călătorit recent în Guineea Ecuatorială, a fost transferat de la un spital privat într-o unitate de izolare a spitalului La Fe din Valencia, în aşteptarea rezultatelor analizelor.
Cazul vine după ce la jumătatea lunii februarie a fost depistat primul caz de febra Marburg în Africa, ceea ce a determinat OMS să convoace ședință urgentă pentru prima epidemie din Guineea Ecuatorială. Mica țară a carantinat mai mult de 200 de persoane la 13 februarie în provincia Kie-Ntem, unde au fost detectate primele cazuri de febră hemoragică. Până în prezent micuţa ţară din Africa centrală a raportat 9 decese şi 16 cazuri suspecte de îmbolnăvire cu această maladie ale cărei simptome includ febră, stare de oboseală accentuată, vomă cu sânge şi diaree, conform OMS, care a mai precizat că şi-a sporit măsurile de supraveghere epidemiologică în Guineea Ecuatorială.
Autorităţile din Camerun au detectat două cazuri suspecte de febră Marburg la 13 februarie la Olamze, o comună la frontiera cu Guineea Ecuatorială, conform declaraţiilor făcute o zi mai târziu de delegatul pentru sănătate publică din regiune, Robert Mathurin Bidjang. Camerunul a restricţionat traficul de frontieră la graniţa cu Guineea Ecuatorială în încercarea de a evita îmbolnăvirile.
CE ESTE FEBRA MARBURG - NU ARE TRATAMENT ȘI ESTE MORTALĂ
Nu există vaccinuri sau tratamente antivirale aprobate pentru a trata acest virus ce provoacă febra hemoragică Marburg. Cu toate acestea, îngrijirea de susţinere - rehidratare orală sau intravenoasă - şi tratamentul simptomelor specifice cresc şansele de supravieţuire. O serie de tratamente potenţiale, inclusiv produse sanguine, terapii imune şi medicamente, precum şi vaccinuri candidate sunt în curs de evaluare, potrivit OMS.
Virusul, care provoacă febră și alte simptome asemănătoare cu Ebola se răspândește prin contactul direct cu fluidele corporale ale altor persoane și suprafețele infectate.
OMS a declarat că va convoca o echipă specializată pentru a identifica ce vaccin ar trebui evaluat primul și pregătit pentru potențiale teste.
De unde vine denumirea febrei mortale Marburg. Marburg este o boală severă, adesea fatală omului. Numele provine de la orașul din Germania unde au fost înregistrate primele cazuri, în anul 1967.
Cum se transmite virusul Marburg. Potrivit OMS, virusul se transmite oamenilor prin contactul cu liliecii frugivori (care se hrănesc în principal cu fructe), o gazdă naturală a virusului, și apoi se răspândește de la om la om prin contactul direct cu fluidele corporale ale altor persoane și suprafețele infectate.
Febra Marburg. Care sunt simptomele și cum se transmite virusul mortal
Simptomele inițiale încep brusc, cu febră mare, cefalee și oboseală, cu dureri musculare, apoi, în a treia zi de la infectare, pacienții pot suferi de diaree, dureri abdominale, greață și vărsături. Ulterior, între zilele cinci și șapte, apar sângerările. Mulți pacienți dezvoltă „manifestări hemoragice” severe, iar în cazurile fatale apar sângerări din mai multe zone.
Cum se transmite virusul Marburg. Pacienții pot începe să verse sânge sau să-l vadă în fecale, dar pot sângera și prin nas, gingii și vagin, potrivit OMS.
Marburg, virus mortal. Virusul Marburg poate avea o mortalitate de până la 88%, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În cazurile grave, decesul survine de obicei la aproximativ opt sau nouă zile după simptomele inițiale. Virusul febrei hemorsgice Marburg este extrem de periculos, cu o rată medie a mortalității de aproximativ 50% - deși aceasta a variat de la 24% la 88%, în focarele cunoscute anterior, în funcție de tulpina virusului și de îngrijirea medicală acordată.
Cum a apărut virusul Marburg. Primele cazuri de virus au fost înregistrate în 1967 în Germania - la Marburg și Frankfurt - și la Belgrad, Iugoslavia (acum Serbia). Aceste focare au avut legătură cu testele de laborator făcute pe maimuțe verzi africane, provenite din Uganda.
Au mai existat încă alte 12 focare majore, mai ales în sudul și estul Africii, cu cazuri raportate în Angola, Republica Democrată Congo, Kenya, Africa de Sud și Uganda.
