Takanakyu, care înseamnă "atunci când sângele fierbe", în limba Quechua, unul dintre cele mai vechi dialecte din Peru, este o sărbătoare anuală care le oferă oamenilor comunităţii posibilitatea de a-şi rezolva diferenţele personale după metoda veche, prin violenţă.
Festivalul anual, ce are loc în data de 25 decembrie, este o tradiţie indigenă derivată din onoarea familială, reputaţie şi din desconsiderarea sistemului judiciar. Takanakyu este privită de mulţi ca fiind unica metodă de rezolvare a problemelor, înainte de Anul Nou.
În ziua festivalului, participanţii (bărbaţi, femei şi copii) se adună într-un fel de "coridă", unde se angajează într-o bătaie fără menajamente, supervizaţi de autorităţile locale, ce au rolul de arbitri.
În general, bărbaţii se mulţumesc să îşi împartă pumni, dar încăierările dintre femei aduc adesea în ring spectacolul loviturilor de picioare. Cu toate acestea, destul de rar au loc răniri grave.
Există şi un minim set de reguli, care le interzice oponenţilor să se lovească atunci când unul dintre ei este căzut la pământ. În cazul încălcării acestei reguli, rebelul riscă să fie pedepsit prin biciuire.
Takanakuy poate părea o manifestare sălbatică a violenţei, dar pentru oamenii din Chumbivilcas festivalul reprezintă o parte importantă a moştenirii lor culturale. Indiferent de problemele pe care le au de împărţit, luptătorii se îmbrăţişează înaintea meciului, fac schimb de lovituri, după care uită totul şi redevin prieteni. Este un mijloc simplu şi eficient de a elibera energia negativă, cred ei.
