Nu mai este de asemenea niciun mister sau necunoscuta ca recuperatorii de creante LEGAL au luat fiinta in 2016, adica acum 4 ani de zile iar pana atunci au functionat absolut clandestin, nereglementati si de multe ori ilegal.
Desi datele de mai jos pot parea tehnice, ele reprezinta veritabile arme impotriva oricarei executari silite ilegale pornite de catre recuperatorii de creante.
Executarea silită este un subiect sensibil și incomod pentru cel urmărit, independent de entitatea care declanșează procedura împotriva debitorului. Totuși, în cazul în care cel care vă urmărește este un recuperator de creante (deveniti între timp infami urmare a numeroaselor executări silite ilegale păstorite de acesti recuperator și mai apoi desființate în instanță), motivele pe care le puteți insera într-o contestație la executare cresc numeric, direct proporțional cu șansele dumneavoastră de izbândă.
Vă prezentăm cele mai energice argumente de care puteți uza pentru a putea înlătura efectele unei executări silite inițiate strâmb și/sau gestionate defectuos prin singurul mijloc de aparare, respectiv contestatia la executare silita :
- Nesocotirea dispozițiilor privitoare la competența executorului
În tot cursul executării silite, deci inclusiv în etapa înregistrării cererii de executare silită, executorul judecătoresc este obligat să aibă un rol activ (art. 627, alin. 1), stăruind prin toate mijloacele admise de lege pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. În calitatea sa de agent al statului, executorul are la îndemână o serie de instrumente, printre care şi posibilitatea efectuării interogării bazelor de date ale Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor pentru a afla datele corecte ale debitorului, respectiv domiciliul şi codul numeric personal. Dacă domiciliul debitorului nu se află în sfera de competență teritorială a executorului, respectiv Curtea de Apel în care acesta își are sediul, executarea este compomisă.
- Lipsa comunicării către debitor a notificării privitoare la cesiunea de creanță
Cvasitotalitatea convențiilor de credit au emanat de la o entitate distinctă de recuperatorii de creante (adesea o Bancă). În atare situație, este important de cercetat dacă vi s-a adus vreodată la cunoștință că această cesiune a operat, lipsa acestei notificări conducând la o inopozabilitate a actelor și a condițiilor impuse de noul creditor. Cu atât mai mult, dacă dumneavoastră ați efectuat plăți creditorului inițial fără să știți că, între timp, a operat cesiunea, se configurează inclusiv un prejudiciu încercat, fiind evident că plățile respective nu sunt înregistrate în beneficiul recuperatorului de creanță.
De multe ori, creanța urmărită face parte dintr-un portofoliu de creanțe neperformante achiziționat de recuperatorul de creante, acesta procedând la executarea silită a unor debite în privința cărora creditorul inițial a rămas în pasivitate ani de zile. Un debitor diligent ar trebui să știe că primirea unor acte de executare privitoare la un credit de care s-a desesizat de multă vreme trebuie sancționată prin invocarea scurgerii a mai mult de trei ani de zile de la momentul la care creditorul își punea valorifica încă dreptul. Prin împlinirea termenului de prescriptie, orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
- Omisiunea comunicării unor acte de executare esențiale
Potrivit art. 667 NCPC, excecutorul judecătoresc este ținut de obligația comunicării încheierii de încuviințare a executării silite, a titlului executoriu (contract de credit) și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. Omisiunea comunicării acestor acte determină ca executarea să fie lovită de sancțiunea nulității.
- Nesocotirea dispozițiilor privitoare la competența instanței de executare
Art. 651 NCPC arată care este instanţa de executare pe care executorul urmează a o învesti cu cererea de încuviinţare a executării silite. În concret, instanța care ar trebui să încuviințeze executarea silită este cea din unitatea administrativ-teritorială în care își are domiciliul debitorul. Subsemnatul nu am primit nicio încheiere de încuviinţare. Sancţiunea care intervine pentru nerespectarea acestei rigori este nulitatea necondiţionată a actelor de executare efectuate.
- Lipsa caracterului exigibil al creanței
Față de dispozițiile art. 663, alin. (4) din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța de executare este datoare să cerceteze dacă creanța susceptibilă de executare reunește cele 3 caractere fundamentale : lichiditatea, certitudinea și exigibilitatea. De multe ori, exigibilitatea se corelează cu obligația Băncii de a comunica o notificare, în scris, privitor la iminența executării silite. Rațiunea este una precisă, anume ca debitorul să fie la curent cu iminența executării silite și să aibă posibilitatea de a-și ajusta conduita corespunzător. În atare situație, decăderea din beneficiul termenului nu operează prin declararea exigibilității eo ipso, ci mai ales prin aducerea acesteia la cunoștința debitorului, revenindu-i actualului creditor obligația de a proba că notificarea s-a făcut în mod corespunzător.
- Lipsa caracterului cert al creanței
Această trăsătură a creanței se corelează frecvent cu existența unor clauze abuzive în contractul de credit devenit titlu executoriu. Astfel cum am mai punctat, în prezent, odată cu dezlegarea dată de CJUE în cauza C75/19, consumatorul vătămat poate formula opoziție (contestație) împotriva acestor clauze inclusiv ulterior scurgerii celor 15 zile de la comunicarea actelor de executare. Aceasta se explică atât prin sancțiunea ce intervine odată cu defăimarea acestor clauze în urma unui control judiciar (nulitatea absolută), cât și prin inegalitatea de tratament pe care ar suferi-o un consumator-contestator față de un consumator-reclamant.
Acest argument poate fi folosit, cu precădere, în procedurile execuționale inițiate anterior datei de 15 februarie 2013. Potrivit art. 389 Vechiul Cod de procedură civilă, în cazul în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fără să fie urmat de alte acte de executare, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Conform. art. 84 NCPC, persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii. Conform deciziei 9/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Braşov – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84, alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă”. De asemenea, relevant este şi par. 35 din Decizia analizată, care a surprins în mod succint esenţa raţiunii introducerii limitării prevăzute de art. 84 alin. (1) C. pr. civ. şi anume: activitatea de reprezentare convenţională în faţa instanţelor de judecată este o activitate necomercială, rezervată prin lege avocaţilor şi consilierilor juridici. Or, dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia, de neacceptat, că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului.
Dacă se constată că executarea este inițiată de recuperatorul de creante, pentru o entitate dintr-o subdivizie a aceluiași recuperator de creanță, executarea este susceptibilă de a fi desființată, tocmai pentru că acest recuperator de creanță nu este titulara dreptului de a formula o cerere de executare silită. În mod asemănător, dacă executarea este declanșată pentru această subdizivie de un avocat al aceluiași recuperator de creante., din nou planează sancțiunea nulității întregii executări, atât timp cât raportul contractual se naște între avocat și recuperatorul de creante, iar nu în mod direct între avocat și subdivizia beneficiară.
