Halucinațiile din Alicudi: o iluzie colectivă între 1903 și 1905
Între 1903 și 1905, locuitorii insulei Alicudi au raportat frecvent apariții ciudate, de la femei care zburau până la creaturi fantastice. Aceste viziuni nu au fost doar simple povești transmise din generație în generație, ci relatări reale, susținute de mulți localnici. De-a lungul timpului, pescarii și femeile care lucrau câmpurile au descris fenomene stranii, cum ar fi păsări care se transformau în oameni sau corbi care le zburau amenințător pe deasupra capului.
Presa locală și internațională, împreună cu cercetătorii și adepți ai ocultismului, au fost atrași de acest fenomen inexplicabil. Mulți au crezut că insula era un loc magic, unde forțe supranaturale se manifestau. Însă, explicația a fost descoperită într-o sursă cât se poate de comună: pâinea neagră făcută din secară contaminată cu o ciupercă halucinogenă.
Ergotul, cauza halucinațiilor colective
Cercetările recente au arătat că misterul din Alicudi ar putea fi explicat prin ergotism, o boală cauzată de consumul de secară infectată cu ciuperca Claviceps purpurea. Această ciupercă, cunoscută pentru efectele sale halucinogene, conține acid lisergic, un compus chimic ce stă la baza LSD-ului, substanță psihedelică descoperită mai târziu de Albert Hofmann.
Ergotismul se manifesta atât prin simptome fizice, cum ar fi tremurul și spasmele musculare, cât și prin tulburări psihice grave, precum halucinații, delir și paranoia. Locuitorii insulei consumau frecvent pâine din secară, o cereală ieftină, și din cauza condițiilor de igienă precare, ciuperca se răspândea ușor.
Se presupune că ciuperca Claviceps purpurea a ajuns pe insula Alicudi prin intermediul comerțului, adusă din alte regiuni. De-a lungul anilor, locuitorii au continuat să producă pâine din secară contaminată, fără a fi conștienți de efectele halucinogene ale ciupercii. Ignoranța față de aceste efecte a dus la experiențe colective de halucinații foarte intense, care au alimentat mitul insulei bântuite.
Ergotul, interzis de Biserică
În anii 1960, consumul de pâine făcută din secară infestată a fost interzis de Biserica locală, care a denumit-o „pâinea Diavolului”. Cu toate acestea, rămân multe întrebări legate de acest fenomen. De exemplu, cercetătorul Massimiliano Palmesano, expert în istoria religiilor, a ridicat problema duratei limitate a fenomenului: „Cum se face că halucinațiile au avut loc doar pe parcursul a trei ani? Și de ce nu a apărut o epidemie mai largă, având în vedere consumul frecvent de secară contaminată?”
Chiar dacă misterul halucinațiilor din Alicudi a fost în mare parte explicat de ergotism, insula rămâne un loc plin de povești și mituri. Fenomenele care au avut loc acolo au captivat imaginația localnicilor și vizitatorilor timp de decenii, transformând insula într-un simbol al misterului și al întâlnirilor cu supranaturalul.
