Craniul Sfântului Ioan Botezătorul este împărțit în două părți: partea occipitală se află în Moscheea Omeiazilor din Damasc, Siria, iar partea frontală se găsește la Catedrala din Amiens, Franța.
După ce sfintele moaște ale sfîntului au fost regăsite și pierdute de trei ori de-a lungul secolelor, partea frontală a poposit la catedrala din nordul Franţei, unde există un loc de pelerinaj pentru toţi creştinii. .
Capul Sfântului Ioan examinat de oameni de ştiinţă
La sfârşitul secolului al XIX-lea, istorici şi oameni de ştiinţă au examinat atent moaştele din Franţa, cu participarea autorităţilor bisericeşti şi au afirmat că există multe moaşte false în biserici. Aşa că veneraţia sfintelor moaşte a început să scadă.
În 1958, stareţul Catedralei din Amiens a raportat că la Verdun există şi mandibula Sfântului Ioan, şi a dorit să reunească cu maxilarul şi restul capului. O comisie de medici, fizicieni şi istorici au examinat atent cele două moaşte, pentru mai multe luni. Printre concluziile la care au ajuns, se află următoarele:
- Există diferenţe anatomice evidente între cele două ceea ce dovedeşte că aparţin la două persoane diferite
- Relicvele de la Verdun datează din perioada medieval, însă cele de la Amiens sunt foarte vechi. Examinarea cu Carbon 14 le plasează în perioada 500 B.C-1000 A.D.
- Vârsta nu a putut fi obţinută datorită absenţei dinţilor, dar pe baza constatării că găurile alveolare încă nu sunt degradate, se presupune că sunt ale unui bărbat de 25-40 de ani.
- Tipul feţei este caucazoid, deci nu negroid sau monoloid. Orificiile oculare arată că aparţine genului mediteranean, potrivit unei antologii prezentate de doxologia.ro.
Sfântul Ioan Botezătorul, protectorul călugărilor români de la Schitul Prodromu de la Muntele Athos
Schitul Prodromu, unul dintre cele două lăcaşuri de cult româneşti din Muntele Athos, poartă hramul Sfântului Ioan Botezătorul. Chiar denumirea lui – Prodromos – înseamnă Înaintemergător şi datează de câteva secole.
De acest asezământ și de icoana Sfântului se leagă o legendă fascinantă. Aceasta este cea mai veche dintre odoare bisericii şi surprinde prin atitudinea întristat şi privirea dură.
Legenda spune că icoana n-ar fi fost pictată aşa și că schimbarea s-a petrecut în 1821, în timpul revoluţiei grecilor împotriva turcilor. Aceștia din urmă au venit cu multă armată, cu gând să fure lucruri de valoare și așa au ajuns în fața icoanei Sfântului Ioan Botezătorul de la Prodromu. În acel moment, sfântul s-a încruntat la ei, înfricoşându-i. În teama lor, turcii au scos pistoalele şi au tras spre icoană, dar gloanţele se întorceau asupra lor,. Astfel, ocrotitorul locului a pus hoţii pe fugă şi a readus liniştea în Muntele Athos.
