Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie, episcopul Ionopolei
Greco-catolice
Sf. m. Marina
Romano-catolice
Ss. Alexie, cerşetor; Marcelina, fc.
Sfânta Mare Muceniţă Marina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 17 iulie.
Era originară din Antiohia Pisidiei, fiică a unui oarecare Edesie, slujitor al unui templu păgân.
Mama Sfintei Marina a murit pe când aceasta era în scutece şi a fost dată în grija unei doici care locuia în afara cetăţii. A aflat de credinţa creştină de la cei din apropiere şi a început să trăiască în rugăciune, dorind să sufere pentru Hristos.
Edesie, tatăl ei, aflând că fiica lui, Marina, a crezut în Hristos, a urât-o şi o socotea pe ea, nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină. În jurul vârstei de 15 ani, a plecat odată la oile tatălui său, care păşteau pe câmp, ca să le vadă.
În acel timp, s-a întâmplat că un demnitar al imperiului, din părţile Răsăritului, un persecutor cumplit al creştinilor, mergea spre Antiohia Pisidiei. Întâlnind-o întâmplător pe tânăra Marina, acesta, mirat de neobişnuita ei frumuseţe, a luat-o la reşedinţa sa, chiar dacă Sfânta Marina a mărturisit de la început că este creştină.
Erau vremuri de mare prigoană împotriva creştinilor, preoţii şi clericii, cei care ştiau şi credeau în Hristos Dumnezeu, vorbind despre întemeiere Bisericii Sale, se ascundeau de frica persecutorilor, unii prin pustietăţi, alţii prin munţi şi peşteri, iar alţii prin sate.
Sfânta Marina a fost cerută în căsătorie de tânărul guvernator, dar numai dacă se va închina zeilor, altfel va fi supusă unor chinuri fără de măsură.
"Să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu îngrozirile tale", spunea Sfânta Marina, în auzul tuturor celor care priveau la scena de judecată desfăşurată în oraş, la care asistau mii de oameni. "Iată, eu sunt gata spre toate muncile şi morţile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări. Cele ce-mi zici pentru însoţire, despre cinste, despre slavă şi despre bogăţii, toate acelea îmi sunt mai urâte decât noroiul" (Vieţile Sfinţilor).
Iritat de răspuns, guvernatorul a supus-o la chinuri cumplite, pe care Sfânta Marina, deşi foarte tânără, le-a răbdat, fiind în cele din urmă ucisă prin tăierea capului.