În carte, Quasimodo este un tânăr cu un spate puternic deformat, care trăiește în catedrala Notre-Dame din Paris și care lucrează ca clopotar acolo. Abandonat la naștere de părinți, el este adoptat de Claude Frollo, un preot care ajunge arhidiacon al catedralei.
Cine este „cocoșatul de la Notre-Dame”
De-a lungul timpului, Quasimodo a fost o figură aproape mitologică, dar cercetările recente sugerează că personajul ar fi avut un prototip real. Se pare că numele „Le Bossu” (Cocoșatul) era folosit de localnici pentru a-l desemna pe un om cu o deformare similară cu cea a lui Quasimodo. Dovezile care atestă existența unei persoane cu aceste trăsături au fost descoperite în memoriile lui Henry Sibson, un sculptor britanic din secolul XIX, care a lucrat la restaurarea catedralei Notre-Dame. Aceste documente au fost găsite în podul unei case din Cornwall în 1999, când au fost achiziționate de muzeul Tate.
Sibson povestește în memoriile sale despre un coleg de muncă cu spatele foarte deformat, pe care oamenii îl strigau „Le Bossu”. Acesta ar putea fi un indiciu al unui posibil personaj real care a inspirat creația lui Hugo. Mai mult, numele „Trajin”, pe care Hugo îl folosește în „Mizerabilii” pentru un personaj important, era asociat cu angajatorul Cocoșatului.
De asemenea, profesorul Sean Hand de la Universitatea din Warwick subliniază că, dacă Quasimodo a existat cu adevărat, aceasta ar adăuga o dimensiune fascinantă talentului lui Victor Hugo, care a transformat observațiile sale din viața reală în literatură de mare impact.
În romanul „Cocoșatul de la Notre-Dame”, Quasimodo trăiește o viață solitară și este adesea respins de societate datorită aspectului său fizic. Chiar și atunci când încearcă să facă bine, cum ar fi în momentul în care o salvează pe Esmeralda de la moarte, nu poate scăpa de ura și frica celor din jur. Quasimodo ajunge să o iubească pe Esmeralda, iar acest sentiment provoacă o luptă internă, fiind prins între iubirea pentru ea și loialitatea față de Frollo, care se îndrăgostește și el de frumoasa țigăncușă.
Astfel, Quasimodo devine simbolul unui om judecat superficial din cauza înfățișării sale, dar care, în realitate, ascunde o inimă plină de bunătate și sacrificiu. Deși romanul este o ficțiune, povestea lui Quasimodo rămâne un exemplu clasic de iubire neîmpărtășită și de conflict între bine și rău.
