Pentru oamenii de rând, hrana de bază era modestă și monotonă. Cerealele reprezentau elementul central al dietei, iar pâinea, de obicei făcută din secară sau orz, era consumată în mod regulat. Totuși, calitatea acestei pâini lăsa mult de dorit, fiind greu de digerat și de proastă calitate. Pe lângă pâine, săracii foloseau cereale pentru a face terciuri și supe, folosind porumb sau ovăz. Legumele erau un aliment esențial, inclusiv varza, ceapa, morcovii și pătrunjelul, cultivate în grădinile gospodăriilor. În anumite regiuni, cartofii erau deja cunoscuți, dar nu atât de răspândiți.
Metodele de conservare erau cruciale pentru săraci, care adesea fermentau sau uscau legumele pentru a le păstra pe timpul iernii.
Carnea – un lux rar pentru săraci
Carnea nu făcea parte din alimentația zilnică a săracilor. Porcul era cel mai accesibil tip de carne, fiind frecvent sărat pentru a fi păstrat. Carnea de vită sau de oaie era consumată doar ocazional, în funcție de disponibilitatea locală și posibilitățile financiare. Peștele era mai des întâlnit în zonele de coastă sau de lângă râuri, însă și acesta era deseori sărat sau uscat pentru conservare.
Lactatele erau și ele prezente în alimentația săracilor, dar în cantități mici. Laptele, brânza și untul erau produse în gospodării, laptele de capră sau de vacă fiind consumat fie proaspăt, fie fermentat pentru a face brânzeturi simple.
Mesele bogate ale nobilimii – sofisticare și diversitate
În contrast, mesele celor bogați erau mult mai variate și rafinate. Nobilii aveau acces la alimente de lux care reflectau statutul lor social și puterea financiară. Pâinea consumată de aceștia era de calitate superioară, fiind făcută din grâu rafinat și aromatizată cu mirodenii exotice. Carnea de vită, porc, miel și diferite păsări era un element frecvent pe mesele nobilimii, pregătită în moduri complexe și acompaniată de sosuri elaborate.
Carnea de vânat, precum cerbul sau mistrețul, era considerată un deliciu și gătită în stiluri sofisticate, cu condimente rare și metode de preparare care să impresioneze. Peștele de apă dulce sau sărat, în special specii scumpe și rare, era preparat și el în moduri elaborate, fiind adesea conservat prin sărare sau afumare.
Acces la legume și fructe exotice
Pe lângă carnea de calitate, nobilimea se bucura și de legume și fructe importate din zone îndepărtate. De asemenea, ei aveau acces la o varietate mai mare de mirodenii exotice, aduse din Orientul Îndepărtat, care erau considerate adevărate comori culinare. Mesele bogate erau acompaniate de deserturi opulente și ingrediente speciale, rezervate doar elitei sociale.
Astfel, dieta oamenilor de acum 1.000 de ani reflecta nu doar resursele locale, ci și diferențele semnificative între clasele sociale, de la mesele simple și modeste ale săracilor, până la ospățurile elaborate ale nobilimii.