EXCLUSIV. Laura Andrei: „Donul liniştit” m-a zidit ca om
În casa părinţilor biblioteca ocupa locul central. Un zid de volume ce se înălţa din podea până în tavan. Din toate cărţile aflate acolo îmi amintesc viu două tomuri,cu coperţi roşii şi silueta desenată a unui călăreţ, ce m-au fascinat. Aveam cam 13 ani, iar tatăl meu mi-a spus că este mult prea devreme să citesc o asemenea carte. Nimic mai motivant decât acea interdicţie! Coperţile roşii adăposteau o capodoperă a literaturii universale, romanul „fluviu” „Donul liniştit”. Citit şi recitit cu entuziasmul adolescenţei, cu energia tinereţii şi cu înţelepciunea vârstei mature, „Donul liniştit” rămâne pentru mine, alături de „Război şi pace”, una din scrierile care m-au zidit ca om. Roman fluviu pentru imensa curgere a naraţiunii? Pentru curgerea teribilă a timpului în cei zece ani de frescă istorică? Sau pentru că fluviul Don este în sine coloana vertebrală şi chiar unul dintre eroii romanului? Toate acestea, dar şi fluviul destinului care schimbă, tulbură ori distruge o lume unică. Organizat arhitectural, romanul mi-a dezvăluit cum mersul liniştit al vieţii devine vârtej tulbure, iar amintirea apelor calde şi line rămâne firul de speranţă că odată binele a existat. Un drum viu prin Rusia ţaristă, Primul Război Mondial, formarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi războiul fratricid albi-roşii, totul clădit în forţa unică a cuvântului.
Plagiat sau nu?
Misterul apartenenţei romanului a fost cel care a sporit şi mai mult dorinţa de a trece dincolo de a urmări cu sufletul la gură intriga. Este Şolohov cel care l-a scris? Avea doar 23 de ani la apariţia primului volum, şi mulţi s-au îndoit că este realmente autorul romanului. Jean Paul Sartre refuză Nobelul, arătând că nu poate fi premiat înaintea lui Mihail Şolohov. În 1965 râvnitul premiu este acordat scriitorului rus. Peste ani, istoricul Felix Kuzneţov dovedeşte că plagiatul nu există, răscumpărând manuscrisul primelor două volume ce probează autenticitatea lui Şolohov ca autor.