La mijlocul lunii februarie 1944, soldatul britanic Archibald Brown se afla în portul din Napoli, însărcinat cu înregistrarea unei unități de soldați polonezi care sosise de curând de la Alexandria. Această unitate trebuia să se alăture soldaților britanici în lupta împotriva nemților și italienilor. Într-un interviu acordat după război, Brown a povestit că în ziua respectivă a discutat cu toți soldații din unitatea respectivă prezenți în port, dar observând lista a realizat că lipsea unul - Caporalul Wojtek.
Atunci, Brown a întrebat pe ceilalți soldați unde se afla Wojtek; amuzat, un colonel i-a răspuns că Wojtek nu înțelege decât persană și poloneză, apoi l-a condus pe Brown către o cușcă mare în care se afla un urs brun adult. Era Caporalul Wojtek, cel mai faimos și iubit membru al unității.
Cu doi ani înainte, armata poloneză adoptase un membru extrem de neobișnuit. Cariera militară a lui Wojtek a început în Munții Alborz din nordul Iranului în 1942. Conform legendei, un băiețel din provincia Hamadan găsise un pui de urs orfan și l-a adus acasă. Curând, l-a vândut unor soldați polonezi în schimbul unor conserve de mâncare.
Ursulețul de companie a devenit aliatul soldaților, fiind un izvor constant de bucurie și confort în timpul războiului. Se obișnuise ușor cu oamenii și, în schimbul atenției și afecțiunii lor, le ridica moralul în fiecare zi. Veteranul de război polonez, Wojciech Narebski, își amintește cu plăcere cum puiul de urs îi întâmpina mereu pe soldați la întoarcerea în tabără, oferindu-le o rază de lumină și bucurie în mijlocul greutăților și distanței de casă și de cei dragi. Pentru acești soldați care trecuseră prin experiențe traumatice în lagărele sovietice și care acum se aflau departe de familie și prieteni, micuțul ursuleț reprezenta singura sursă de alinare și speranță.
Pentru că nu știau mai nimic despre cum trebuie să se poarte cu un urs, soldații l-au tratat ca și cum ar fi fost unul de-ai lor. „Era exact ca un câine”, își amintește Augustyn Karolewski. „Bea bere ca oricare dintre noi și îi plăceau și țigările, pe care înghițea pur și simplu.”
În 1944, soldații polonezi și-au dat seama că vor trebui să se despartă de noul lor tovarăș. În aprilie, ei urmau să se îmbarce pe o navă care să-i ducă din Egipt la Napoli, unde trebuiau să se alăture campaniei Aliate din Italia, iar autoritățile din port au refuzat îmbarcarea unui animal sălbatic pe navă, susținând că doar soldații pot călători.
Așa că soldații polonezi au improvizat. Au obținut rapid o autorizație de la Biroul militar din Cairo și l-au transformat pe tânărul urs în soldat. I-au dat numele de Wojtek – „cel căruia îi place războiul” sau „războinic zâmbitor” în poloneză, și l-au făcut caporal.
Când Wojtek a ajuns la Napoli, Archibald Brown a crezut că e vorba de o glumă. Dar soldatul-urs era, legal, soldat în armata poloneză, și chiar unul foarte important, datorită sprijinului moral pe care-l oferea camarazilor săi.
Wojtek nu mai era, la acel moment, un pui de urs;era deja adult și avea aproximativ 220 de kilogame. Și pentru ca Wojtek trebuia să fie de folos cumva unității, soldații l-au învățat să care lăzi. Un veteran de război britanic avea să-și aducă aminte ulterior cât de uimit a fost în momentul în care a văzut trecând pe lângă el un urs care căra lăzi cu obuze. Cu aprobarea Statului Major Polonez, umblema unității respective a fost schimbată pentru a reprezenta un urs cărând un imens proiectil de artilerie, scrie Historia.
Oricine îl întâlnea, rămânea impresionat de caracterul şi personalitatea ursului. Nici măcar după ce a devenit adult în toată firea, Wojtek nu a dat vreun semn de agresivitate.
După ce războiul s-a terminat, Wojtek și-a însoțit tovarății în Scoția. Odată începută demobilizarea armatei poloneze, s-a pus problema mutării ursului. Unde trebuia el să trăiască:în Iran sau Polonia? Sau era mai bine să rămână în Scoția?
„Autoritățile comuniste din Polonia doreau să-l ducă la grădina zoologică din Polonia”, a relatat Narebski, „dar colegii mei care voiau să rămână în Scoția nu au fost de acord”. Astfel, acest erou de război a scăpat de dictatura comunistă și a mers la grădina zoologică din Edinburgh. Acolo, a devenit una din principalele atracții, și mulți veterani de război au venit să-l viziteze. Augustyn Karolewski și-a vizitat fostul camarad de mai multe ori și a descoperit că acesta încă recunoștea limba polonă. „Imediat cum îi spuneam numele, se așeza în fund și dădea din cap parcă pentru a cere o țigară”, a povestit Karolewski.
Neobișnuitul urs a murit în 1963. El a devenit un simbol al solidarității dintre Polonia și Scoția, iar oamenii își aduc și azi aminte de el. În martie 2009, Parlamentul Scoțian chiar a organizat un eveniment în onoarea acestui urs. Există mai multe plăci comemorative și statui ale sale în diverse muzee, iar Memorialul Wojtek a obținut autorizația pentru a ridica în inima orașului scoțian o statuie a faimosului urs.
