Jurnaliștii suedezi de la ”Aftonbladet” i-au luat un interviu în care femeia și-a povestit viața. Păpuşa s-ar fi născut în 1934, într-o familie de ţigani căldărari din Buhuşi, care călătoreau cu căruţele dintr-un sat în altul, cu ceaune de vânzare.
În iarna lui 1942, după dispoziţile date de mareşalul Ion Antonescu privind deportarea ţiganilor nomazi şi a unora dintre ţiganii nenomazi în Transnistria, liniștea familiei sale a fost perturbată.
”Ne-au azvârlit şi ne-au dus pe jos prin zăpadă, în frig. Am plecat aşa, Dumnezeu ştie cum. După ce ne-au luat, ne-au lăsat acolo, pe câmp. Era zăpadă, erau friguri. Am adunat strujeni şi stăteam pe ei. Eram necăjiţi, vai de capul nostru! Mâncam cartofi, porumb, ce găseam. Am stat acolo doi ani de zile. Am stat chinuiţi, în zăpadă, în glod, nici nu aveam unde să dormim. Dormeam aşa unde găseam, ca şi aici. Au rămas acolo mulţi. Mi-au murit fraţi, surori, care au rămas pe câmp. Nu aveau unde să-i îngroape, îi lăsa pe tarlale. Unde am dormit, acolo au murit, acolo au rămas”, a povestit Păpușa, citată de adevarul.ro.
La Stockholm, românca spune că a fost la un pas să fie rănită grav de atacator, însă acesta a lovit doi stâlpi de lângă ea. Pe piciorul ei, însă, a căzut o bucată de beton.
