Producția de țuică în gospodării va cunoaște o creștere semnificativă întrucât, începând din 2025, românii vor avea posibilitatea să producă anual până la 150 de litri de țuică scutită de accize, față de limita actuală de 50 de litri. Această nouă reglementare susține tradiția românească de a produce băuturi alcoolice din fructe.
O nouă propunere legislativă prevede creșterea plafonului scutit de accize pentru alcoolul produs în gospodării cu 100 de litri pe an. Această modificare, ce ar urma să se implementeze începând cu 1 ianuarie 2025, subliniază importanța țuicii și pălincii în viața cotidiană a românilor. Conform inițiatorilor proiectului, limita actuală de 50 de litri a fost considerată „mult prea mică” pentru a răspunde nevoilor sociale.
Codul fiscal actual oferă scutiri de la plata accizelor pentru alcoolul din fructe, consumat de persoanele fizice, membrii familiei acestora sau oaspeți. Aceasta se aplică în condițiile în care alcoolul este obținut din fructe cultivate în gospodărie și nu este destinat vânzării. Noua reglementare va facilita o producție mai mare de țuică, menținând în același timp aceste reguli stricte.
Noua prevedere legislativă are scopul de a încuraja gospodăriile să-și păstreze tradițiile, oferind totodată suport economic. În numeroase regiuni din România, țuica este fabricată de generații, cu rețete transmise din tată în fiu. Regiuni precum Maramureș, Ardeal și Muntenia sunt cunoscute pentru producția de țuică, iar multe familii depind de acest meșteșug pentru a-și asigura veniturile.
România, având una dintre cele mai mari producții de prune la nivel mondial, se află într-o poziție favorabilă pentru a beneficia de noua schimbare legislativă. Țuica de Turț din Maramureș, o marcă tradițională bine cunoscută, și țuica de Bistrița, care are o istorie documentată de peste șase secole, reprezintă exemple emblematice în acest domeniu.
Prima atestare documentară a țuicii datează din 1386, în Bistrița, sub numele de „cujka” într-un document maghiar de percepție fiscală. De-a lungul anilor, satele românești și-au păstrat tradiția de a distila țuica în gospodării, în cazane speciale. Iar această practică este și astăzi o sursă de mândrie și continuitate culturală.
