Potrivit cercetătorilor, cea mai mare amenințare pentru urșii polari o reprezintă dispariția progresivă a habitatului lor, banchizele, unde prind focile, indispensabile pentru alimentația lor.
Ursul polar, care trăiește în regiunile arctice cu temperaturi de până la -40 grade iarna, poate trăi fără mâncare două luni, în special în perioada estivală, când banchiza se topește. Dar, odată cu creșterea temperaturilor, absența ghețurilor a durat din ce în ce mai mult în ultimii ani. Incapabili să găsească în mediul lor altă sursă de hrană comparabilă, urșii înfometați se aventurează în afara teritoriului lor, în apropierea zonelor locuite de oameni. Cele mai afectate sunt ursoaicele, care nasc la mijlocul iernii.
Cei circa 25.000 de urși polari sunt repartizați în 19 subpopulații distincte în Canada, Alaska, Siberia, Svalbard și Groenlanda, unele fiind foarte puțin cunoscute, notează studiul. Dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă în același ritm ca acum, "reducerea natalității și lupta pentru supraviețuire vor pune în pericol aproape toate subpopulațiile până în 2100", avertizează cercetătorii.
Pentru a salva specia, unii cercetători sugerează reinserția în sălbăticie a unor urși polari crescuți în captivitate. Această opțiune este însă considerată nefezabilă de altă parte a cercetătorilor, care consideră că astfel vor muri, la fel, de foame, notează hotnews.ro
