E-mailurile divulgate între Zdanoka și cei doi ofițeri ruși cunoscuți ai săi includ rapoarte explicite și detaliate ale lui Zdanoka către responsabilii săi care descriu activitatea sa ca legislator european, în special în ceea ce privește îndatoririle oficiale legate de promovarea sentimentelor pro-Kremlin în regiunea sa natală baltică. Altă corespondență implică organizarea de întâlniri fizice la Moscova sau Bruxelles între Zdanoka și responsabilul său rus, precum și cereri de finanțare din surse rusești pentru a susține activitățile sale politice în Letonia și în Parlamentul European. Cel puțin o dată a solicitat bani pentru organizarea unui miting de comemorare a victoriei Armatei Roșii în cel de-al Doilea Război Mondial.
Într-un răspuns trimis prin e-mail către The Insider, Zdanoka a declarat: "Nu pot considera acest text ca fiind întrebări adresate mie, deoarece se bazează pe informații pe care se presupune că le aveți, pe care, prin definiție, nu ar trebui să le aveți".
A avut doi „handleri”
The Insider a confirmat faptul că cei doi ofițeri care au coordonat-o pe Zdanoka au fost ofițeri ai Serviciului Federal de Securitate rus (FSB), agenția succesoare a KGB-ului din epoca sovietică. Potrivit e-mailurilor, primul ofițer care s-a ocupat de cazul ei a fost un cadru veteran al FSB de la direcția centrală din Sankt Petersburg, Dmitri Gladey, în vârstă de 74 de ani, care a condus-o pe Zdanoka aproximativ din 2004 până în 2013. După 2013, Zdanoka a fost în contact regulat cu Serghei Beltyukov, un agent FSB din 1993.
Zdanoka a declarat pentru The Insider că a întâlnit "mii de oameni" și nu-și amintește pe nimeni cu numele Beltyukov, ceea ce se poate datora faptului că acesta a comunicat cu ea folosind criptonimul "Serghei Krasin". The Insider a continuat prin a întreba dacă Zdanoka ar putea confirma că a cunoscut pe cineva cu acest nume sau că l-a întâlnit în persoană. Ea nu a răspuns.
Cu toate acestea, Zdanoka a confirmat că îl cunoaște pe Gladey de zeci de ani, întâlnindu-se "la începutul anilor 1970 la o bază turistică din Caucazul de Nord, unde învățau să schieze". Cu toate acestea, ea a negat că ar fi știut că Gladley este un spion rus. "Pot depune mărturie că singurele persoane cu care am stat la aceeași masă, și cu certitudinea că sunt/au fost ofițeri FSB ruși, sunt Vladimir Putin și Serghei Narîșkin", a declarat Zdanoka. (Narîșkin este actualul director al Serviciului de Informații Externe al Rusiei).
Reacții europene
Alice Bah Kuhnke, europarlamentar din partea Partidului Verde din Suedia și fost ministru al Culturii și Democrației din Stockholm, este vicepreședinte al Alianței Verzilor/Alianța Liberă Europeană, din care Zdanoka a făcut parte până în aprilie 2022. Kuhnke a declarat că vestea spionajului lui Zdanoka i s-a părut "teribilă [dar] nesurprinzătoare". La urma urmei, noi [amândoi] primim rapoarte permanente în Parlamentul European, în calitate de parlamentari. Iar eu știu, de când am fost ministru în guvernul Suediei, despre cum lucrează Rusia și agenții lui Putin, care au rețele peste tot".
Într-un comentariu pentru The Insider, politicianul german și fost europarlamentar Rebecca Harms, care a fost președintele grupului Verzilor/Alianța Liberă Europeană din Parlamentul European din 2010 până în 2016, a declarat "Unul dintre adevăratele mele eșecuri în calitate de copreședinte al grupului Verzi/AELS [a fost că] nu am reușit să conving eurodeputații Verzi și EFA că sprijinul evident al [lui Zdanoka] pentru Putin și Assad (referendumul ilegal din Crimeea, bombardarea Alepului, evenimentele din [Parlamentul European] cu naționaliștii ruși) a fost total inacceptabil pentru un membru al facțiunii Verzi/AELS. În acest caz, grupul meu a avut mai multă neîncredere în mine și în "rusofobia" mea decât în membrul unui partid finanțat de Putin, un europarlamentar care a susținut din nou și din nou dictatori, crime de război și crime împotriva dreptului internațional."
Femeia lor din Strasbourg
Zdanoka, la fel ca aproximativ un sfert din populația Letoniei, este de origine rusă. Familia ei s-a mutat în Letonia, care a fost anexată ilegal de Uniunea Sovietică în 1940, în plin al Doilea Război Mondial. Ea a obținut cetățenia letonă în 1996, la cinci ani după ce statul baltic și-a recâștigat independența deplină față de Moscova. În ciuda faptului că deține un pașaport leton, Zdanoka și-a construit totuși o carieră prin care se opune existenței Letoniei ca țară suverană. Într-adevăr, Zdanoka a susținut în mod deschis vecinul estic al Letoniei, Rusia, precum și eforturile bine documentate și continue ale fostului stăpân colonial de a interveni în țările baltice. În 2009, Consiliul municipal al Moscovei l-a trimis pe diplomatul rus Georgy Muradov ca emisar la Riga. Vizita lui Muradov a coincis cu pregătirile pentru alegerile europarlamentare din acel an, iar activitățile sale la fața locului în capitala letonă au inclus și activități de lobby pe lângă etnicii ruși de acolo pentru a vota pentru Zdanoka, în parte prin acordarea de bani veteranilor ruși din cel de-al Doilea Război Mondial pentru a le stimula sprijinul.
Azi Muradov ocupă funcția de șef adjunct al Rossotrudnichestvo în Crimeea ocupată. Oficial, acest organism servește ca ramură culturală a Ministerului rus de Externe; neoficial, cel puțin conform serviciilor de informații occidentale, este un centru de compensare nu prea subtil pentru spionajul rusesc. Potrivit unei surse din cadrul unuia dintre aceste servicii occidentale, Muradov însuși este un spion. O analiză a amprentei de date a lui Muradov arată mai multe legături între "diplomat" și FSB, inclusiv adresa sa de reședință - Michurinsky Prospect 29/1, care se află într-un bloc moscovit de clădiri de apartamente cu mai multe etaje, locuite în principal de ofițeri FSB și, mai rar, SVR. Unul dintre vecinii lui Muradov la această adresă din Moscova este Alexei Alexandrov, un membru al echipei de asasini a FSB care l-a otrăvit pe liderul opoziției ruse Alexei Navalny cu agentul neurotoxic de grad militar Novichok în 2020.
În 2014, la cinci ani după călătoria lui Muradov la Riga, Zdanoka a călătorit în Crimeea pentru a servi ca "observator internațional" la referendumul ilegitim care a deschis calea pentru anexarea ilegală a peninsulei ucrainene de către Rusia. În această perioadă, Muradov însuși era staționat în Crimeea, servind ca așa-zis reprezentant al Crimeei ocupate la Kremlin. Doi ani mai târziu, în 2016, Zdanoka a călătorit în Siria, unde a purtat discuții cu dictatorul acesteia, Bashar al-Assad. La momentul vizitei eurodeputatei la Damasc, intervenția militară directă a Rusiei susținea deja regimul Assad în lupta sa pentru supraviețuire împotriva forțelor rebele susținute de Occident. Parlamentul European a refuzat să plătească deplasarea europarlamentarului Zdanoka, întrucât Assad și anturajul său se aflau sub incidența sancțiunilor Uniunii Europene. În mod deloc surprinzător, la 2 martie 2022, Zdanoka a fost unul dintre cei 13 eurodeputați care au votat împotriva rezoluției Parlamentului European de condamnare a invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina.
Nu este o surpriză
Pentru majoritatea letonilor, dezvăluirea complicității de ani de zile a lui Zdanoka cu serviciile speciale ale lui Vladimir Putin nu va face decât să le confirme cele mai rele suspiciuni despre ea. Ea a fost considerată de mult timp de către establishmentul politic al țării, în marea majoritate pro-occidental, ca fiind un agent de influență rus, o concluzie susținută de sprijinul său deschis pentru partidele politice marginale de stânga. Activitatea secretă a lui Zdanoka în numele serviciilor secrete rusești completează în mare măsură politica sa exterioară: europarlamentarul leton condamnă în mod obișnuit toate cele trei națiuni baltice pentru presupusele rele tratamente aplicate diasporei lor etnice rusești considerabile (în cazul Letoniei, această diasporă etnică rusă însumează aproximativ 450.000 de persoane, un sfert din întreaga populație a țării). Eforturile de "anti-discriminare" pe care le susține Zdanoka sunt adesea preluate de grupuri de fațadă finanțate de Kremlin, care iau forma unor organizații neguvernamentale aparent angajate în favoarea cauzelor "drepturilor omului", "antifascismului" și "antinazismului". În acest context, este notabil faptul că, în timpul eforturilor de "monitorizare a alegerilor" depuse de Zdanoka în Crimeea în 2014, mai mulți dintre colegii ei internaționali erau fasciști și neonaziști de bună credință din Regatul Unit, Austria, Franța și Germania.
O temă majoră a campaniei lui Zdanoka în Parlamentul European s-a concentrat pe ceea ce ea insistă că este persecuția Letoniei împotriva limbii ruse. În martie 2015, ea a luat parte la un eveniment organizat de "Letonia fără nazism", o organizație cofondată de Zdanoka în Belgia și despre care șeful VDD, Serviciul de securitate de stat din Letonia, Normunds Mežviets, a declarat că a fost finanțată de Kremlin cu 25.000 de euro. "Este complet clar că acești oameni realizează interesele Rusiei", a declarat Mežviets la acea vreme.
Zdanoka a negat că ar fi luat bani de la guvernul rus. Un ofițer de informații occidental cu care The Insider a împărtășit corespondența scursă a declarat că spionajul lui Zdanoka este motivat doar de ideologie. "Ea nu are nevoie de bani", a spus sursa. "Ea are destui bani care vin de la Parlamentul European. Ea își cheltuiește proprii bani pentru a finanța partidul ei.
