Totul s-a întâmplat în 1978, atunci când armata indoneziană a invadat Timorul de Est sub pretextul de anti-colonialism. Atunci Kauka a fost luată ostatic de către soldații inamici.
Așa a ajuns în familia unui militar, iar acolo a fost tratată brutal: a fost bătută, forțată să le slujească și își băteau joc stingând mucurile de țigări tot de ea. După ce s-a mutat cu noua familie în Indonezia, femeia s-a confruntat numai cu necazuri și suferințe. A fost forţată să se convertească de la catolicism la Islam.
După un timp, Kauka a reușit să fugă, adăpostindu-se în casa surorii tatălui ei vitreg. Înainte de a muri, mătușa sa a rugat-o să accepte să devină noua soție a soțului ei, iar Kauka a acceptat. În calitate de noua parteneră de viață a bărbatului femeii care a murit, Kauka și-a luat angajamentul de a menține familia și și-a asumat mai multe treburi ale casei, având grijă și de copiii rămași orfani de mamă.
La finalul ocupației indoneziene de 24 de ani, care a durat între anii 1975-1999, Kauka a putut să se întoarcă acasă și să se reîntâlnească cu rudele care au supraviețuit. Luna trecută, prin intermediul unei organizații caritabile, Kauka a revenit în satul Berleo din Timorul de Est.
Acolo a fost întâmpinată de fratele mai mic, pe care însă, la început, nu l-a recunoscut. În fața casei, o aștepta și mama sa. Kauka a îmbrățișat-o strâns, însă, a mărturisit că deja nici pe ea nu o mai recunoaște.
Cu toate acestea, după câteva minute de conversație, cele două și-au amintit mai multe momente din copilăria tinerei răpite. În acele clipe, Kauka i-a luat mâna mamei , s-a uitat la încheietură și a văzut o cicatrice, care a apărut în urma unui incident atunci când Kauka era mică. „Aceasta e mama mea”, a spus femeia în lacrimi.
Potrivit unor date oficiale, peste 4000 de copii au fost răpiți în timpul ocupației Timorului de Est.
Foto: theguardian.com
