UPDATE: Primaria Municipiului Bucuresti a anuntat miercuri ca "a luat toate masurile astfel incat cladirea fostului Hotel Concordia, monument istoric din Centrul Vechi al Capitalei, aflata in proprietate privata, sa poata fi renovata cat mai rapid", scrie Agerpres.
"De la preluarea mandatului actualei administratii, reprezentantii Primariei Capitalei au tinut legatura cu proprietarul acestui imobil si au oferit suportul tehnic necesar pentru a urgenta procedurile premergatoare demararii lucrarilor. Concret, in acest moment, proprietarul imobilului a reusit finalizarea tuturor rectificarilor la cartea funciara, iar in maxim doua saptamani va finaliza si documentatia necesara obtinerii autorizatiei de construire astfel incat, in primavara acestui an, sa poata incepe reabilitarea imobilului care va avea functiunea de hotel, dar va cuprinde si sali de conferinte si evenimente", se arata intr-un comunicat al Primariei.
O clădire în paragină
Unirea Principatelor este unul dintre cele mai importante momente din istoria României moderne. Cu toate acestea, clădirea în care s-a petrecut acest eveniment este într-un stadiu avansat de degradare şi total ignorată atât de către autorităţi, cât şi de societatea civilă.
Este vorba despre fostul hotel Concordia din București, aflat pe strada Smârdan.
Construit în 1852, Hotelul Concordia era bijuteria coroanei Bucureştiului. Cele 90 de camere ale hotelului, restaurantul cu ştaif unde burghezia se desfăta cu specialităţi franţuzeşti, italiene sau germane, cafeneaua şi sala de biliard făceau din Hotelul Concordia unul dintre cele selecte localuri ale Bucureştiului. Elita politică a acelor vremuri, mari industriaşi şi diplomaţi străini alegeau acest hotel datorită reputaţiei sale, scrie Historia.ro.
Acum, clădirea este o ruină și niciun primar al Capitalei nu i-a acordat atenție.
Arhitectul Serban Sturdza a publicat, marti, pe pagina de Facebook, un manifest cu titlul "Rusine!", adaugand fotografii cu ruina din centrul Bucurestilor.
”RUȘINE!
Sărbătorim un secol de la Unirea României în același mod păgubos care a ajuns să ne caracterizeze: de ochii lumii și de dragul burții.
În fiecare an, în 24 ianuarie, cei care s-au nimerit a fi aleși în conducerea țării, s-au năpustit la Iași să se bâțâie în Hora Unirii în fața televiziunilor. Anul ăsta, au declarat Ziua Unirii zi nelucrătoare pentru ogoirea votanților. Clădirea din București în care s-a făcut Unirea dintre Moldova și Țara Românească, stă, însă, să se dărâme de ani buni. Aceiași aleși care se dănțuie la Iași, nu dau două parale pe ea. Ca pe mai nimic din ce înseamnă Patrimoniu. RUȘINE!
Poporului, nu îi pasă. Decât de faptul că nu trebuie să meargă la serviciu de ziua Micii Uniri. Iar fericirea lui e deplină dacă pică de-o sarma și-o țuiculiță la festivități. În cursul unui an, bucureștenii adunați de pretutindeni trec în șuvoaie pe strada Smârdan din centrul Bucureștilor pe lângă o clădire care stă să cadă. Și în care, acum 159 de ani li s-a scris istoria. Și li s-a hotărât viitorul. Și, nu-i așa, dacă treaba s-a făcut, cui îi mai trebuie clădirea?! Poa' s-o dea jos. RUȘINE!
Arhitecților, istoricilor și minorității intelectuale care a rămas conștientă, li se adumbrește ușor fruntea când trec pe lângă fostul hotel Concordia. Însă foarte puțin. Și le trece repede. RUȘINE!
Cuza Doamne, Kogălniceanu, spuneți-le și celorlalți că noi, românii, nu v-am meritat.
RUȘINE, ROMÂNIA!”
