Dintre acestea, cele mai evidente sunt efectele pe termen scurt ale cafelei asupra organismului: cafeaua ne ajută să gândim mai rapid și mai clar, alungând stările de somnolență și oboseală. De asemenea, a fost demonstrat științific faptul că, dacă un individ bea o cantitate moderată de cafea, ceea ce înseamnă una sau două cești pe zi, acest lucru nu poate fi decât benefic pentru organismul său, deoarece ajută la reducerea riscului de apariție a cancerului de colon, litiazei biliare, cirozei, maladiei Parkinson, previne apariția astmului sau a diabetului. Alături de fructe și legume, cafeaua conține cantități importante de antioxidanți, substanțe care pot preveni efectele dăunătoare ale oxidării la nivelul țesuturilor organismului, ajutându-l să se protejeze împotriva distrugerii celulare și reducând riscurile instalării anumitor tipuri de cancer.
Cafeaua poate fi folosită nu numai ca băutură, ci este recomandată și pentru uz extern, împotriva mirosurilor neplăcute lăsate de usturoi, ceapă sau pește pe mâini. Se masează palmele cu zaț de cafea, pe care apoi îl îndepărtăm prin clătire cu apă călduță. De asemenea, cafeaua este folosită și pentru păstrarea strălucirii părului și a pielii, prin aplicarea unei măști naturale din cafea.
Chiar dacă unii cercetători încearcă să ne convingă că aceasta plantă are efecte negative asupra sănătății noastre, cauzând boli cardiace, probleme la naștere sau chiar cancer pancreatic, nu ar trebui să dăm cu totul uitării beneficiile prezentate mai sus.
Etimologie
Nu este cunoscută cu exactitate etimologia cuvântului 'cafea', dar există o serie de asemănări fonetice cu echivalenții săi europeni. În italiană se numește — 'caffe', în franceză — 'caffé' și în germană — 'kaffee'. Una dintre ipoteze ar fi că provine din cuvântul 'kaffa', care denumește provincia etiopiană unde a apărut cafeaua. O altă ipoteză, însă, susține că acest cuvânt provine din arabescul 'quahwek', care înseamnă 'stimulant'.
Origine
Boabele de cafea sunt culese din arborii de cafea, care cresc în regiunile tropicale și subtropicale, unde plouă abundent, zona principală de cultură fiind situată de o parte și de alta a ecuatorului, la altitudini între 200 și 1200 de metri, rareori la 2000 de metri. Cafeaua recoltată la o astfel de altitudine este, în mod simbolic, denumită 'High Grown' (cafea de altitudine) și este de foarte bună calitate.
Arborele de cafea se seamănă în pepiniere, apoi se răsădește la distanțe mai mari, pentru a asigura plantelor tinere condiții favorabile de nutriție, și abia când ating înălțimea minimă de 30-50 cm, sunt sădite în plantații. În zonele tropicale, se aplică culturi intercalate cu banani, porumb și ricin, care, pe de o parte protejează plantele tinere de vânturi și ploi, iar pe de altă parte le oferă și umbra de care au nevoie în zilele când soarele este prea torid. În regiunile subtropicale, unde condițiile climaterice sunt mai blânde, plantațiile de cafea se fac sub cerul liber. De cele mai multe ori, primele recolte se obțin începând cu anul al patrulea sau chiar cu al cincilea.
Arborele de cafea este tot timpul verde și are forma unui con, cu ramuri flexibile și rădăcini superficiale. Frunzele sunt verzi, lucioase și ating o lungime de maximum 20 cm, iar florile sunt albe, cresc sub formă de ciorchine și emană un miros puternic, asemănător celui de iasomie sau de portocal. Arborele de cafea poate înflori, la fel ca și portocalul, tot timpul anului, dar înfloritul principal se desfășoară pe o perioadă de câteva luni. Florile se ofilesc în doar câteva ore. Ceea ce este caracteristic la arborele de cafea este faptul că, în toate sezoanele, este plin cu flori și cu fructe verzi, crude sau coapte, culoarea acestora trecând de la verde la galben, apoi la roșu deschis și la roșu-purpuriu, când ajung la maturitate.
Istoria cafelei
Cu toate că prima referință la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, existau deja, cu multe secole înainte, legende arabe, despre o băutură misterioasă și amară cu puteri stimulatoare. Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei denumită 'Kaffa'. De acolo a fost dusă pe coastele Mării Roșii, în Yemen, apoi în Arabia și Egipt, iar până la sfârșitul secolului al XV-lea ajunsese în Persia, Egipt, Turcia și în nordul Africii. Nu se știe însă dacă metodele de preparare și prăjire ale cafelei datează tot din aceeași perioadă sau nu. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea, pe care le amestecau apoi cu grăsime animală, obținând astfel o pastă din cafea. Războinicii tribului consumau această pastă pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.
În jurul anului 1000 d. Hr., cafeaua a început să fie folosită și ca medicament, pentru prima dată de către tămăduitorul Avicenna. A fost preparată ca băutură caldă în secolul al XI-lea, în Peninsula Arabiei.
Din lumea musulmană, cafeaua a ajuns în Europa spre sfârșitul secolului al XIV-lea, fiind introdusă prin portul din Veneția, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. De cealaltă parte, negustorii europeni au cunoscut gustul cafelei în călătoriile lor și au adus obiceiul și în Europa. Abia în secolul al XVII-lea, cafeaua a devenit o băutură populară pe continent. Primii care au importat cafea la scară mare în Europa au fost olandezii, care au cultivat-o în coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi și Bali.
Cafeaua a fost adusă în America Latină de francezi, câteva decenii mai târziu. La jumătatea secolului al XIX-lea, plantațiile de cafea din Asia de sud-est au fost afectate de o boală rară a plantelor, iar culturile au fost compromise. De atunci, Brazilia a rămas cea mai mare producătoare de cafea. Când a ajuns în coloniile americane, cafeaua nu s-a bucurat de același succes pe care l-a avut în Europa, coloniștii considerând-o doar un substitut pentru alcool. Cu toate acestea, în timpul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii (1775-1783), cererea de cafea a crescut în așa măsură încât negustorii au fost nevoiți să-și facă provizii foarte mari ori de câte ori aveau ocazia. Bineînțeles, și prețul cafelei a crescut simțitor, în parte datorându-se termenului de valabilitate redus al ceaiurilor britanice.
Deși cafeaua își are originea în Africa, arborele de cafea nu se cultivă de foarte mult timp în această zonă. Mai exact, creșterea cafelei în Africa a fost reintrodusă de plantatorii britanici, după Primul Război Mondial.
Evoluția mașinii de cafea
Primele patente europene pentru mașini de cafea cu presiune a aburilor au apărut între 1821 și 1824. În 1843, Edward Loysel de Santais a aplicat o variație a metodei folosite, unei mașini de cafea mari. Mașina lui Santais a uimit vizitatorii Expoziției de la Paris din 1855, prin producerea a două mii de cești de cafea pe oră. Aceasta folosea presiunea aburilor, fără să forțeze apa direct prin cafea, ci ridicând-o la o înățime condiderabilă deasupra cafelei, de unde cobora printr-un sistem elaborat de tuburi până la patul de cafea. Greutatea apei fierbinți aplica presiunea necesară.
Abia la începutul secolului al XX-lea, Luigi Bezzera din Milano a patentat o mașină pentru restaurant ce folosea aburul acumulat pentru a forța apa direct prin cafeaua măcinată. Mașina Bezzera s-a remarcat prin distribuția cafelei proaspăt preparate prin unul sau mai multe 'grupuri de apă și abur' direct în ceașcă, stabilind configurația de bază păstrată de mașinile espresso de-a lungul secolului al XX-lea. Aceste mașini aveau micșorată dimensiunea filtrului care conținea cafeaua, dar era mărit numărul de valve, permițând astfel producerea mai multor cești de cafea odată, spre deosebire de mașinile de până atunci care colectau cafeaua într-un singur bol mare. Noile mașini erau prevăzute cu un filtru mic de metal, unde se punea cafeaua, măcinată în prealabil. Filtrul era fixat într-un receptacul numit 'grup', care era ieșit în afară printr-o parte a mașinii. Când se deschidea valva, apa fiebinte era forțată prin cafea direct în ceașcă.
În 1948, Achille Gaggia a introdus prima mașină modernă de espresso. Rezervorul de apă este acum situat și ascuns în interiorul unui container metalic al circuitului apei. Valva a fost înlocuită cu un piston ce activa un resort care împingea apa prin cafea mai tare și mai repede. Aparatul are un mâner lung, de metal, care, prin rotire, comprimă un piston armat cu un resort ce forțează o doză de apă fierbinte încet prin cafea. Mașinile împingeau apa prin cafea la o presiune considerată acum ca ideală pentru prepararea espresso-ului, cu un minim de nouă atmosfere, față de mașinile de dinainte de Război, care exercitau o presiune de doar o atmosferă și jumătate.
Tipuri de cafea
Printre nenumăratele metode de preparare a cafelei, se disting 6 sortimente mai populare:
Espresso — un tip de cafea tare, obținută prin trecerea aburului prin boabele de cafea, la presiune înaltă, într-o mașină de espresso;
Cappucino — băutură extrem de populară, care are la bază un espresso, căruia i s-a adăugat lapte și spumă;
Americano — se obține amestecând un espresso cu o cană de apă. Se presupune că numele a apărut ca o insultă la adresa modului în care americanii își diluau la începuturi espresso pentru a-l putea bea;
Caffe latte — formată dintr-o parte espresso și 3 parți lapte;
Cafe au Lait — băutură populară franțuzească, similară cu Caffe Latte, diferența fiind că, în loc de espresso se folosește cafea normală;
Caf Mocha (Mochachino) — un cappucino sau o Caffe Latte la care a fost adăugat sirop de ciocolată. Uneori se obișnuiește să fie folosit sirop de caramel, dar în acest caz se numește Caramel Macchiato.
Cafeaua și medicina
S-a demonstrat deja că efectul pe care îl are cofeina asupra organismului uman este acela de creștere a ritmului respirator, fiind folositoare celor cu afecțiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Cofeina poate fi folosită și în provocarea respirației la nou-născuții care au insuficiență respiratorie. Cu toate acestea, o doză mare de cofeină produce efecte secundare nedorite, cum ar fi tremurat sau lipsă de echilibru. Creșterea tensiunii arteriale poate deveni periculoasă pentru aceia care au probleme în acest sens.
Consumul mare de cafea crește și cantitatea de acid secretată în stomac, dar reduce acțiunea prin care stomacul își golește conținutul în intestinul subțire. Cofeina încetinește trecerea alimentelor prin intestinul subțire, însă o accelerează în intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburări digestive sau chiar la ulcer.
Cafeaua reduce capacitatea organismului de absorbție a anumitor substanțe nutritive. Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important în reproducerea celulelor și a organismelor. Cofeina poate interfera cu acest proces, dar poate produce și erori în reproducerea celulelor, ceea ce crește riscul de tumori, cancer sau malformații genetice.
Dependența de cofeină
Cu toate că sunt recunoscute efectele benefice ale cofeinei, aceasta este, în prezent, cel mai popular drog din lume, având în vedere că este folosită adesea pentru efectele sale energizante asupra organismului.
Cofeina pură este un praf alb cu gust amar ce se aseamănă cu amidonul. Este ușor solubilă în apă încălzită. A fost extrasă pentru prima dată din cafea în 1820, iar din ceai în 1827, dându-i-se numele de 'theină'. Curând după aceea s-a descoperit că proprietatea de a modifica starea de spirit sau comportamentul se datorează tocmai cofeinei și în cazul cafelei și în cel al ceaiului. Persoanele care consumă în mod regulat cantități mari de cafea, ceea ce înseamnă peste cinci cești pe zi, pot constata că organismul lor s-a adaptat acestui consum, iar toleranța la această substanță crește proporțional. Prin urmare, pe de o parte, pentru ca substanța să mai aibă efect stimulator, ei ar trebui să mărească consumul, iar pe de altă parte, dacă renunță la consumul de cafea pentru un timp, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseală excesivă, dureri de cap și iritabilitate.
Cafeaua și religia
La început, arabii au făcut vin din boabele de cafea. Din acest motiv a fost inițial denumită 'Qahwah' (care înseamnă 'vin' în arabă). Băutura era servită în timpul ceremoniei religioase, fiind ulterior considerată un substitut al vinului, acolo unde alcoolul era interzis.
Cafeaua a fost folosită pentru prima dată pentru efectul său stimulent în mânăstirile Etiopiei de la începutul creștinismului, pentru diminuarea oboselii în timpul ceremoniilor religioase de lungă durată. Această proprietate stimulativă fusese considerată, în timpuri străvechi, generatoare a unui fel de extaz religios. Cafeaua a dobândit astfel o valoare mistică, asociată cu preoții și cu doctorii. În jurul ei au fost create mai multe legende, dintre care se remarcă două mai deosebite:
Una dintre acestea datează din jurul anului 1400 și povestește despre un păstor yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate după ce mâncau niște fructe roșii care creșteau în tufișurile necunoscute de pe acele meleaguri. Khaldi a dus fructele la o mânăstire din apropiere, iar starețul le-a fiert în apă, obținând un lichid amar dar aromat, care alunga oboseala și somnolența.
Cealaltă legendă povestește despre un derviș musulman (călugăr musulman), condamnat de dușmani să rătăcească prin deșert și astfel să moară de foame. A auzit, însă, o voce care l-a îndemnat să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervișul a înmuiat fructele în apă și a băut apoi lichidul, reușind astfel să supraviețuiască. După ce s-a întors, a răspândit credința și rețeta acestei băuturi.
Conform celor declarate de Părintele Istrati Marian Daniel, paroh al bisericii ortodoxe din Măcin, județul Tulcea, 'consumul unei cești de cafea la nevoie nu este un păcat, ci lăcomia și abuzul de cafea este păcat, pentru că tot ce este dăunător trupului este păcat. (...) Dacă medicina a ajuns la concluzia că a consuma zilnic cafea este dăunător trupului, (...), înseamnă că a consuma zilnic cafea este păcat, pentru că astfel cafeaua devine dăunătoare trupului, iar a consuma cafea la nevoie și în cantitate mică, nu zilnic, nu este păcat deoarece nu dăunează trupului.'
În prezent, singurul document atestat prin care cafeaua este interzisă cu desăvârșire aparține bisericii mormonilor, a cărei doctrină nu admite consumul de cafea, susținând că aceasta aduce prejudicii grave atât sănătății fizice cât și celei psihice.
Aspectele sociale ale cafelei
Încă din secolul al XVI-lea și până în zilele noastre, cafeaua a avut un impact profund asupra stilului de viață din toate păturile sociale. Majoritatea aspectelor sociale ale cafelei pot fi urmărite în viața de zi cu zi a societății contemporane cu noi. Cafeaua este atât de populară în America Latină, în Orientul Mijlociu și în Europa, încât multe restaurante s-au specializat în prepararea și servirea diverselor sortimente de cafea. Aceste restaurante sunt cunoscute în toată lumea sub denumirea de cafenele. Majoritatea cafenelelor servesc, pe lângă cafea, ceai, sandwich-uri, produse de patiserie sau cofetărie și o gamă foarte largă de răcoritoare. Unele cafenele sunt foarte mici și se adresează mai ales persoanelor care, în drum spre serviciu, se opresc să cumpere o cafea, pe care o iau la pachet. Altele, dimpotrivă, pun la dispoziția clienților un spațiu mare și o serie de facilități, cum ar fi posibilitatea de conectare la internet. Este vorba despre binecunoscutele 'internet café-uri'.
Producția mondială de cafea se situează în jurul valorii de 6,6 mil. tone, cea mai mare producătoare și exportatoare de cafea fiind Brazilia, cu aproximativ 1,9 milioane tone. La nivel global, producția cea mai mare de cafea revine Americii Latine (în state precum Columbia, Guatemala, Mexic și altele), Africii (în Coasta de Fildeș, Etiopia, Kenya) și Asiei (în Indonezia și Vietnam).
Statele Unite ale Americii dețin cea mai mare piață de cafea, fiind urmate de Germania și Japonia. Țările nordice înregistrează cel mai mare consum de cafea pe cap de locuitor. Finlanda, spre exemplu, se află pe primul loc, cu un consum de peste 11 kg pe an/ locuitor. Conform datelor din 2013, un român consumă, anual, 2,3 kilograme de cafea, ceea ce plasează România pe locul 49 într-un clasament mondial al consumului de cafea.
