O tăbliță sumeriană de acum 6.000 de ani consemnează secretul fabricării acestei băuturi. Pe vremea aceea însă sumerienii nu aveau acces la această licoare aurie. Era o băutură divină destinată doar zeiței fertilității. Mult mai târziu, în Evul Mediu, călugării consumau bere mai ales în timpul postului, ca înlocuitor al cărnii.
Berea este un aliment datorită conținutului în glucide, proteine, vitaminele B1, B6, B3, b12, PP, E, acid folic, nicotinic, potasiu, magneziu etc. În general ea este consumată vara datorită cantității mici de alcool conținut și pentru că înlocuiește microelementele pierdute prin transpirație.
Aceasta este de mai multe feluri — blondă, brună, fără alcool — special creată pentru șoferi—, hipocalorică — pentru diabetici—, dietetică, nutritivă și caramel.
În India ea a început să fie consumată începând cu anul 3200 î.Chr., în timp ce în China spre 3000 î.Chr. În Orientul Mijlociu sumerienii rezervau aproape 40% din recolta de cereale pentru fabricarea acestui produs. În Egipt ea era considerată drept o veritabilă băutură națională.
Aceasta diferea de berea pe care o bem astăzi. Puțin lichidă, ea semăna cu un soi de pâine, care se poate bea, conținutul de alcool variind de la 13 până la 15 grade și era preparată din orz. Mai târziu prin Evul Mediu a fost introdus hameiul.
Începând cu secolul al XII-lea, au apărut fabricanții de bere profesioniști. În prezent, cei mai mari băutori de bere sunt germanii (91 de milioane de hectolitri consumați anual) și britanicii (60 de milioane de hectolitri). Francezii nu consumă decât în jur de 24 de milioane de hectolitri de bere pe an.
Un grup de berari pasionați din Morbihan, regiunea Bretania, Franța, s-a gândit să fabrice un nou tip de bere.
Denumită ''Mor Braz'', noua băutură se diferă de cea clasică prin faptul că este preparată cu apă de mare. Prima ''Mor Braz'' a fost fabricată și comercializată în iunie 1999.
Dacă la început pasionații au gustat-o și au fost neîncrezători, în scurt timp s-au arătat foarte încântați de ''frumoasa blondă''.
Aroma sa este generoasă, iar gustul amărui este foarte echilibrat. Secretul gustului său special este că apa de mare este prelevată de la o adâncime de 20 de metri.
Marii bucătari nu s-au sfiit să o utilizeze în bucătăria lor atât la prepararea anumitor alimente, cât și ca simplă băutură.
