În octombrie 2003, instanța supremă i-a condamnat pe Tudor Stănică şi pe Mihail Creangă la câte 20 de ani de închisoare pentru instigare la omor calificat, dar pedeapsa le-a fost graţiată la jumătate, în baza unui decret din 1988. Potrivit deciziei de condamnare, în 1985, Tudor Stănică, pe atunci șef al Direcţiei de Cercetări Penale din Miliţie, şi Mihail Creangă, adjunct al arestului Miliţiei, le-au ordonat unor deţinuţi să îl ucidă în bătaie pe disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. Gheorghe Ursu Gheorghe Ursu a fost izolat într-o celulă a arestului, alături de Marian Clită şi Gheorghe Radu, doi deţinuţi de drept comun recidivişti, care aveau un comportament deosebit de violent.
Stănică şi Creangă le-au interzis subofiţerilor de pază să intervină, atunci când aceştiau auzeau din celula respectivă că Ursu era bătut. În urma torturilor la care a fost supus, inginerul Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliţiei. Mihail Creangă a executat pedeapsa de 10 ani de închisoare. Marian Clită s-a eliberat, pentru bună purtare, după 9 ani, dar a fost condamnat din nou după ce a omorât o stewardesă în Copenhaga. Implicarea lui Tudor Stănică în cazul „Anca” Numele lui Tudor Stănică apare şi în cazul “Anca”. În 1978, Gheorghe Samoilescu a fost arestat, anchetat, condamnat şi băgat în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o.
Samoilescu le-a povestit jurnaliștilor cum a fost torturat cu “macavela” de colonelul Stănică. Acesta l-a dus pe Samoilescu în pădure, l-a spânzurat de un copac cu mâinile la spate, i-a legat o placă de fier de picioare și l-a ţinut așa până când i-a rupt braţele din umeri. Când urletele de durere au devenit insuportabile pentru torţionari, lui Samoilescu i s-a pus o mască de gaze pe faţă. După “ancheta” din pădure, colonelul Stănică le-a declarat șefilor lui că nu Samoilescu este criminalul, pentru că, “dacă ar fi fost, la câtă bătaie a luat ăsta, ar fi spus și laptele care l-a supt de la mă-sa”.
