În anul 2010, în cadrul unei ample campanii despre traseul urmat de Dosarul Revoluţiei şi Dosarul Mineriadei, ziarul „Adevărul“ realiza un interviu pe această temă cu Tiberiu Niţu, care în urmă cu cinci ani ocupa funcţia de prim-adjunct al procurorului general.
La vremea respectivă am discutat şi despre activitatea lui Tiberiu Niţu în timpul Revoluţiei din 1989, însă această parte a interviului a rămas nepublicată. Acum, ea a devenit cât se poate de actuală după ce, la începutul acestei săptămâni, fostul preşedinte Traian Băsescu l-a atacat pe procurorul general afirmând: „La numirea în funcţia de procuror general ştiam că domnul Niţu are certificat de revoluţionar şi că a primit 8.000 mp de pământ drept recompensă. În ultimele săptămâni de mandat am aflat că, militar în termen fiind, a tras din clădirea Televiziunii pe care o apăra în direcţia blocurilor din Dorobanţi. Oare de ce nu mi-a spus la numire că a fost printre cei care trăgeau către populaţia răzvrătită?”. Vă prezentăm mai jos versiunea lui Tiberiu Niţu despre participarea sa la Revoluţie.
„Adevărul”: Unde v-a prins Revoluţia din decembrie 1989?
Tiberiu Niţu: La Televiziunea Română. Eram militar în termen şi, întrucât am făcut armata la trupele de Securitate, eram repartizat, împreună cu alţi soldaţi de la unitatea din care făceam parte, să asigur paza Televiziunii. La Revoluţie am fost pus să păzesc un hol şi l-am întrebat şi eu pe sergentul major ce se întâmplă. Zice „am primit ordin că vine un desant de terorişti arabi din elicoptere. Când îi vedem că se paraşutează, ieşim pe acoperişul Televiziunii şi îi împuşcăm din aer“. Când auzeam de terorişti, mă vedeam luptându-mă cu Rambo. Păi eu, după două luni de armată, eram capabil să mă lupt cu Rambo? Că asta însemna pentru mine terorist, la asta mă gândeam. Aveam 18 ani. Credeţi că era uşor?
Şi a venit elicopterul cu terorişti?
N-a venit niciun elicopter. Până la urmă, tot pe noi ne-a aliniat colonelul Oană, comandantul Televiziunii, şi ne-a rupt gradele de pe umeri. A zis că ne arestează pentru că suntem de la trupele de Securitate. Eram nişte copii de 18-19 ani. După un sfert de oră s-a revocat ordinul, zice „plecaţi în casele din jurul Televiziunii pentru că de acolo se trage. Ocupaţi casele şi, la noapte, când or veni securiştii ăia, teroriştii, să dea peste voi şi să vă împuşcaţi între voi acolo“. Credeţi că mie mi-a fost uşor? Când am plecat din curtea Televiziunii, unde mă simţeam în siguranţă pentru că era obiectivul pe care îl cunoşteam de atâta timp... Şi când m-am dus în casele alea..., am intrat peste oameni în casă... Am spus „Tatăl nostru“ şi am zis „plec, dar nu ştiu dacă mă mai întorc“. Mie mi-a fost frică de moarte, măi băieţi!
Mai multe pe Adevarul
